luni, 11 octombrie 2010

Curg anii...

Îţi şuieră prin plete...
Te-apasă în vene...
Îţi scaldă obrazul cu lacrimi amare,
Îţi scutură durerea ce saltă-o amintire...
Vine spre tine...

Ţi-aduce-n minte clipa de ieri...
Şi vinzi şi cumperi bucurii... dureri...
Părul alb te-nchide într-o colivie,
Te macină gândul că ieri nu va să vie...
Te dor anii grei ce-ţi şuieră în minte.

Te dor visele şi gânduri...
Te gândeşti la nemurire...
Te loveşte iar în minte,
Sorb din tine sânge cald
Vin spre tine...

Uiţi din toate numai bine...
Suferi mult... plângi... râuri pline...
Rămâi singură în uşa casei.
Copilaşii plec, dar... lasă-i...
Rămâi cu tine... anii trec...

Orice zâmbet cald îşi lasă clar amprenta...
Fire albe se cer a fi văzute...
Te-ntrebi ce zi va fi la anul
Când toţi veţi fi în jurul mesei
Şi amintiri veţi depăna.

Sub grea povară-a bătrâneţii
Să uiţi de timp şi de real !
Viaţa-i plină de tristeţi...
Tu să nu uiţi că azi trăieşti.
Şi de va fi drumul spinos
Tu să nu uiţi să fii tot om...
Şi toate să ţi le trăieşti...
Să speri, tu, om... nu fii anost...

Un comentariu: