Îţi ninge în plete, iubite ...

Îţi ninge în plete, iubite...
Mă ceri şi mă vrei, deopotrivă...
Aproape ţi-e somnul de noapte...
Îţi ninge în plete, iubite...

Dorinţe tresaltă în vene,
Când gânduri vorbesc despre-amor ...
Se scald timide în visuri eterne...
Îţi ninge în plete, iubite ...

Se caută mâinile-n noapte,
Se-ating şi cu dor se-amăgesc...
Simţurile vor de iubire şoapte...
Îţi ninge în plete, iubite.

Îţi ninge în plete, iubite...
Cerul se zbate sălbatic...
Şi frigul pătrunde făptura ...
... hai să ne pierdem în noapte ...

8.12.2011

Şi te voi ...

Până când ...
lumile noastre se vor cununa 
şi se vor uni până-n adâncuri ...
Până când
zorile vor aţipi timide
sărutându-şi frunţile sub rouă ...
Până când
chemarea-ţi va trezi amurgul
rătăcit într-o lume cu umbre...
Îţi voi păstra
sufletul strâns în pumn la piept ...
Voi gusta
din dorul ce gândul ţi-l respiră ...
Te voi pierde
în lumea-mi şi ... şi ...
şi te voi ... săruta ...

4.11.2011

Copilă, îţi tremură sufletul ...

Copilă, îţi tremură sufletul
sau doru-ţi se zbate în piept ? ...
Culcuş tot caută gândul
prin vene se pierde încet ...


Se-adună amarul de-o vară
-ntr-o sticlă fără capac...
Pierdute sunt visuri de seară...
se sting simţuri tandre şi ... tac.


Pierdut e parfumul ce-odată
pe culmi neştiute purta
Făptura-ţi prea dulce de fată
şi suflet îţi dezmierda ... 


Cu-o sete nebună se-mbată
fiinţa-ţi sorbind din eter, 
De dorul iubirii de-odată... 
ce-a fost sfânt amor efemer ... 


26 august 2011  

Nebunie de august ...

Întins pe-o pajişte de vară 
Privirea o ridică spre marea 
Ce deasupra i se-nchină. 


În mănunchi se-adună 
                   valuri de-o şchioapă... 


Braţele şi le-ncunună
Şi spre mare le ridică, 
Tot cerând din spuma-i deasă...


Doruri dulci, fiori de-amor 
                   dintr-o fostă primăvară... 


Grea povară-i este suflul 
Care-i tremură făptura.
Vrea spre mare să plutească...


Cu o foame-ncrâncenată să sărute
                   fiecare strop sărat ... 


Prin valuri nebune de linişte
Caută gânduri pierdute-ntre ere. 
Adulmecă parfumul rozelor de vară...


Cărarea pestriţă cu fărâme de colb 
                     nestemate-i aşează în palmă...


13 august 2011    

Ţi-ajung ....

Ţi-ajung dorinţele din palmă
                      Să guşti din cerul fiinţei mele
Ţi-ajung frânturile de stele
                      Să-mi calci uşor, uşor pe talpă...

Nu vreau să ...

Nu vreau să-mi trezesc simţurile...
E-o prea frumoasă visare.
Se-adună-n mănunchi trăirile
E-atât de dulce... o dulce visare ...

Nu vreau să-ţi mângâi chipul...
Să-ţi brăzdez de catifea obrazul.
Lasă-mă să-ţi legăn gândul,
Să-ţi car în mine tot necazul ...

Nu vreau să-ţi fur somnul prea dulce...
Să te ştiu la poarta lumii ...
Când fiinţa-ţi vrea să culce
Prea timid pe colţul lunii ...

Nu vreau să-ţi tulbur calda răsuflare...
Să-ţi tremure gândul sub vântul de toamnă...
Să-ţi scapi amintirea la dulcea visare ...
Cu doru-ţi de-amor şi frumoasă doamnă ...

2 august 2011      

Suflet, linişte să ai ...

S-a stins lumina...
e timpul de-aţipire ...
pierdut în simţuri
spre ceruri te înalţi...
scară îţi coboară ...
hai, suflet, te ridică ...

astăzi, pământul ţi-e străin ...
spre ceruri ţi-e ispită ...

Să ai un drum agale,
tu, suflet de copil...
să fii curtat de îngeri,
găseşte-ţi locul tău...
să ai cununi de stele
şi drum pavat cu flori ...

astăzi, pământul ţi-e străin ...
spre ceruri ţi-e ispită ...

6 iulie 2011

(unui suflet plecat mult prea devreme dintre noi ... un om deosebit)

Pleacă, dar mai stai o clipă

Pleacă sau mai stai un ceas
Pentru-o iubire ce azi se naşte...
Fă înapoi sau în faţă un pas
Să simţi dor şi frică de ducă ...

Rămâi mai bine să ne ştim.
Mai stai să-ţi spun despre amor,
De mână să ne regăsim
În răsăritul lunii mai.

Du-te unde-ţi este bine.
Nu te-ntoarce-n al tău drum.
Din adâncuri gerul vine.
Toamnă simt în vene-acum.

Pleacă sau mai stai o clipă.
Hai să fim tot o fiinţă
Să uităm ce-a fost odată...
Pentru patimă ... dorinţă ...

23 mai 2011

Rupe-mă din tine

Rupe-mă din tine.
Aruncă-mă încet.
Astăzi nu mi-e bine.
Astăzi nu am suflet.

Să fiu bucăţele.
A ta ţi-e dorinţa.
Să fiu praf de stele ...
Îmi plânge neputinţa.

Să fiu colb sub soare...
Închisă-n colivie.
Să nu am scăpare...
Când sfârşitu-o să fie.

Azi din tine rupe-mă.
Ştiu că locul nu-i al meu.
Mi-e păgână-orice fărâmă.
Nu-mi ştiu al meu Dumnezeu ...

23 mai 2011

Azi vând suflete

Azi vând suflete. 

Spune-mi, vrei ? 

Să fie blond sau brun ? 

Sau poate mai cărunt ? 

De vremuri cizelat 

Sau proaspăt educat ? 

Azi vând suflete. 

Bucată cu bucată. 

Spune-mi, câte vrei ? 

Scoate-ţi din buzunar doi lei.

Ieftin mi-e orice suflet azi ...

Hai, spune-mi de nevoi ...

Azi vând suflete ...

e-o nebunie de simţuri 

într-un cufăr de fiinţe

stau grămădite ... răsuflă ...

zbiară de căldură ...

se zbat în tăcere, 

visează la ceruri ... 

 învechitele suflete ... 

20 mai 2011

Ploaia coboară în noi...

Tună.
Auzi, iubite,
cum norii se vaită ?
Vezi, iubite,
se cutremură cerul ...

Fulger se zbate în mine.
Nebuni sunt norii.
Durere tresare.
Suflet adormit
din simţuri renaşte ...

Auzi, iubite,
dă-mi mâna...
desculţi s-alergăm prin ploaie,
să râdem nebuni,
să ne-ascundem prin stropi...

Şi plouă, iubite...
şi se deschide cerul ...
coboară în noi
fiori reci de mai ...
şi gânduri dispar ... şuvoaie.      

17 mai 2011

Ultima tăcere ...

Ultima rază se scaldă-ntre nori,

Luna timidă din cer e desprinsă.

El îi aşează covor de flori,

Ea e mireasa veşnic prea tristă…

Toţi pomii se pleacă spre frunte,

Frunze foşnesc a durere …

Spre cer se croieşte o punte

Din flori de liliac, lăcrămioare … 

El mâna îi strânge-ntre palme,

Se pleacă şi tandru-o sărută.

Trupul parcă-i adoarme,

Cu fiecare ceas piere … tăcută …

El simte cum sufletu-i plânge,

Dar tace şi tot o priveşte …

Nimic durerea nu-i stinge…

El pe cine… pe cine mai iubeşte ?

Tăcută se zbate-ntre lumi.

Trupu-i luptă cu neştiutul.

Vrea să se piardă nebuni…

Duşman însă e timpul…

Ajuns e ceasul departe.

Ea locul nu şi-l mai are.

Sfârşitul e de-a sa parte.

Din loc se urneşte pe nebătută cărare.

«Mai stai doar o clipă atât.

Mai dă-mi doar o dată sărutul.

Dă-mi glasul fără cuvânt

Să-ţi simt încă-o dată parfumul.»

Ea pentr-un ceas reînvie …

Ochi-i curg lacrimi reci…

«Mintea nu vrea, dar trupul te ştie…

De vrei cu mine-n alte lumi să treci …

Târziu e acum pentru mine.

Loc nu mai am, nici cuvinte.

Nici rău nu mai ştiu… sau mi-e bine…

Lumina prea sfântă sufletu-mi minte …

Hai să păşim o dată

Spre calea ce mi se deschide…

Să-mpărţim amândoi o soartă

Să fii tu cel ce torţa aprinde …

Să fii tu cu mine …»    

 

Glasu-i se stinge încet.

El gustă din lacrimi sărate.

Inima-i joacă în piept.

Nu crede, nu crede în moarte.

Tăcere … i-apasă în suflet … durere …

El îşi împarte un chin …

Vrea mână caldă şi mângâiere…

În trupu-i prea viu simte un spin…

Atât a fost până … lumina

Înşelătoare-n strălucire…

Suflete şi-a prins în mână…

În ceruri vrea pură iubire…

30 aprilie 2011

Boala ta ...

Îţi sunt boala cea mai cruntă...

Sunt durere...sunt şi leac ...

Sunt otravă, smirnă sfântă...

Sunt şi înger, sunt şi drac ...

Sunt veninul pur din sânge; 

Noaptea ce-ţi apasă-n minte...

Fierea ce pe buze-ţi curge...

Reci fiori ce palma-ţi simte. 

Sunt năluca ce-ţi apare

Iar când zorii se ivesc...

Când în miezul zilei tale

Stele-n boltă „încolţesc“. 

Sunt fantasma ce-ţi aduce 

Ghinionu-n astă lume...

Ai ales să-ţi porţi o cruce, 

Mult prea grea... un singur nume. 

Sunt de-al nebuniei rod, 

Roi de rime-mi sar în simţuri, 

Leg cuvintele c-un nod

Şi le-arunc în patru colţuri ...

Sunt şi leacul nebuniei, 

Îndulcesc a ta durere, 

Doar mai bine să îţi fie ...

Să-ţi fiu caldă mângâiere ... 

25 aprilie 2011

Azi iubesc

iubesc primăvara 
ce-mi cântă balade, 
crengile ce-mi bat în geam, 
florile ce ies din coajă
cu parfum de lăcrămioare ...

iubesc soarele 
ce-mi scaldă chipul, 
păsări ce-mi încântă ziua, 
iarba verde ce tresare 
când răsuflă vântul cald ...

iubesc culoarea 
ce naşte speranţe, 
ce-ntregeşte tabloul 
de-al unei primăveri
cu gust de ... iubire ...

iubesc zâmbetul 
copilului ce suflă-n păpădie, 
jocu-n zbor al unor fluturi...
primăvară, visuri naşti, 
stinge dorul călător ...    

Liniştea de care am nevoie

Chipu-ţi senin 

îmi dă liniştea 

de care am nevoie, 

mi-aduce bucurie,

mi-alină sufletul ...

Ce-aş mai putea 

să-ţi cer ?

Ochi-ţi senini

mi-alintă gândurile

atunci când am nevoie;

îmi dau încredere;

îmi dau fiorul...

Ce-aş mai putea 

să-ţi cer ?

Mâinile calde 

m-alintă ...

îmi dau liniştea;

înlătură teama... 

când suntem doi ...

Ce-aş mai putea 

să-ţi cer ?

Vorbele-ţi sunt tot ...

Gesturile-ajung ...

Atât de puţin ...

Şi cât de mult ...

Ce ?

Ce-aş mai putea 

să-ţi cer ? 

28 martie 2011

Clepsidră ....

Timp, opreşte-te o clipă

Să-ţi număr fiecare strop

De fin nisip ce stă-n clepsidră…

Să pot din drumu-mi să mă-ntorc…

Să trec voios pe lângă ore,

Să mă întorc la timpul meu,

Să cern din zilele cu soare

Fiorul dulce-al unui zeu …

Timp, opreşte-te un ceas

S-aleg cum inima îmi cere…

Dorinţele-mi suspină-n glas,

Se zbat blocate între ere …

Să cuget într-un viitor

Visând la ziua ce mi-a fost

Făclie veşnică de dor…

Ce-mi arde-n vene cu un rost ...

Se scurg mai repede acum

Minute, ore fără noimă.

Se pierd amorurile-n drum

Pietre prind de braţe formă …

Dispar grămadă-n clar de noapte

Timide ore dintr-un ceas …

Se-aud sub cer atâtea şoapte …

Cu timpul luptă într-un glas …

Cad pic cu pic frânturi în sticlă …

Timpi tot mai grei nebuni se-adună …

Din fumul alb ce se ridică

Ore-nsemnate cer furtună …

21 martie 2011  

Când într-o zi ....

Când într-o zi

îţi va fi dor de mine ,

voi încerca să nu mai fiu...

că-ţi fac mai rău şi nu mai bine

am învăţat de azi să ştiu.

Când într-o zi

mă vei striga din suflet,

voi încerca să nu mai fiu...

spre infinit mă voi porni încet...

am învăţat că nu te ştiu...

Când într-o zi

mă vei dori mai mult,

voi încerca să nu mai fiu...

că-ţi fac mai rău chiar şi în gând...

m-ai învăţat să pot să ştiu...

Când într-o zi

vei vrea ca eu s-ascult,

acolo eu n-am să mai fiu...

că-ţi fac mai rău şi tot mai mult...

de astăzi vreau să pot să ştiu...

2 februarie 2011  

  

Te caut ....

Te caut prin pulbere deasă

să-mi legeni de noapte-al meu somn...

te caut, fantasmă frumoasă,

să fii mândru al meu domn...

Te caut prin nori de mătase

să-ţi mângâi chipul de înger...

te caut prin umbre albastre,

să vii să plutim în eter...

Te caut prin gânduri pierdute

să-ţi sărut chipul de lut...

te caut pe-alei neştiute,

să-mi trăieşti tot mi mult...

Te caut prin somnul adânc

să-ţi simt fiecare suflu...

te caut prin orice gând ...

în orice nimic să te aflu...

vreau...

4 februarie 2011

„Ploaia are gustul tău“

Se lasă din nou primăvara…

Muguri bat timizi în coajă,

Inima-i zvâcneşte ca-ntâia oară,

Cununi împleteşte din crudă mlajă.

Picuri scaldă nori de-argint,

Ceru-mbracă nou veşmânt.

Gânduri zburdă-n labirint,

Printre pomi tresare-un cânt.

Picuri moi îi scaldă chipul,

Păru-i prinde viaţă iar…

La un pas respiră visul…

Flori de măr primeşte-n dar…

Picuri dulci i-alintă gura,

Doru-i naşte reci fiori…

Regăsind în drum făptura

Îi închină-altar de flori…

«Hai, iubito, dă-mi parfumul

Ce-amăgeşte orice zeu.

Dă-mi-te şi lasă drumul !

Ploaia are gustul tău…

Îţi voi da întâia oară

Lună veşnică de mai…

Vei uita de lume-amară;

Doar o oră să-mi mai stai…

De nu-ţi e cu supărare,

Am să jur pe Dumnezeu…

Eşti doar una-n lumea mare…

Ploaia are gustul tău…

Seci cuvinte-mi sar pe buze,

Însă, tu eşti poezie…

Pentru starea-mi nu am scuze…

Zeul trebuie să ştie…

Dă-mi parfumul ce-ţi tresare

Din cununa de cireş…

Dă-mi să-ţi fur o sărutare

Să simt gustul de măceş…

Ai să vezi, tu, mândra mea

Că-ntr-o clipă de răgaz

Vei fi unică, tu, stea…

Ai să uiţi de-orice necaz…»

Mâinile-i se pierd prin flori…

Trupu-i tremură pierdut…

Pe-al mândrei chip se nasc fiori

De-abis… de-amor şi… neştiut…

«Ştiu… eu ştiu, voinic de munte,

Cum ademeneşti tu corbi…

Pieptul vrea să mi te-asculte,

Însă trupul tu îmi sorbi…

Îţi citesc pe chip dorinţă…

Ştiu că uiţi de orice-amor,

Însă nu-i loc de căinţă

Când şi glasu-mi naşte dor…

Că în veci voi trece munţi,

Eu mă jur pe al meu zeu…

Tu croieşte-mi din flori punţi…

Eu îţi dau parfumul meu…

Ştiu că-n lumea asta mare

Ploaia-i rece şi prea deasă,

Însă-n plină primăvară…

Simte-mi cruda mea mireasmă…»

Picuri dulci i-alintă chipul,

Nori de-argint se pierd în zare…

Primul vânt îi mişcă trupul,

El voinic, ea mândră floare…

Codrul cântă tot mai lin,

Crengile se strâng grămadă,

De parfum clopotu-i plin…

Zeii vor minuni să vadă…

Ia un strop parfum de floare

Cât să-şi scalde buzele…

Simte-n vene-o cingătoare…

Vin deasupra-i muzele…

Şi din roze-i fac cunună

Pentru nunta ce vor face…

El voinicul … vrea să-i spună…

Mândra floare însă tace…

«Tu, iubito-ţi ştiu parfumul

Ce-amăgeşte orice zeu…

Mi te-ai dat… departe-i drumul…

Ploaia are gustul tău…»

8 februarie 2011

Ai grijă ...

Ai grijă de suflet,
de minte.
Ai grijă de tine,
de toţi.
Ai grijă de tot
ce-i frumos.
Ai grijă de zile,
de viaţă.

Ai grijă să-ţi faci
viaţa plină
de flori, de parfum
şi de rouă,
de dulcele gust
şi de apă,
de cerul cu stele
şi lună.

Ai grijă ca-n ore
de noapte,
să numeri din zi
fapte bune,
să fii mulţumit
tu cu tine,
să ştii să te bucuri
de tot.

Ai grijă s-alegi
dintre toate
doar căi luminate
şi drepte,
să ştii să dai rost
pentru viaţă,
să ştii să fii om
pentru tine.

Ai grijă de minte
şi suflet,
să fii sănătos
şi citit,
să dai sfaturi bune
şi sfinte,
să fii un exemplu
mereu.


Ai grijă tu, om,
şi te roagă,
cu tine zeii
să fie,
să ai gânduri drepte
mereu.
Ai grijă de tine,
de toţi.

Ai grijă de minte
şi suflet.

21 februarie 2011

Când tone de pământ …

Când tone de pământ vor curge peste tine,
Oare îţi mai pasă de-ai făcut rău sau bine ?
Oare îţi mai pasă de cei care te plâng ?
Oare te mai leagă de pământ vreun gând ?

Când va ploua sărat de la atâtea lacrimi,
Te mai gândeşti tu oare la ale lumii patimi …
Te mai gândeşti tardiv la toate ce-ai făcut…
La faptele cumplite sau lucrul mai plăcut ?

Când va ţipa deasupra-ţi o voce-ndurerată,
Unde vei bântui, suflet fără soartă ?
Unde vei colinda cel ce-n lume-ai fost
Dintre păgâni, creştini, un simplu om anost …

Cât îţi va trebui să ştii că-n astă lume
Nu vei trăi de-a pururi prin simplul al tău nume…
De l-ai tratat cu grijă şi-i sus pe piedestal,
Să ştii că tot ai parte de al morţii val.

Şi lumea te va plânge o zi sau poate-o lună,
Vremelnic eşti văzut ca fostă fiinţă bună,
Dar vremurile trec şi intri-n întuneric,
Rămâi şi tu-n „anale“ ca un biet nimic…


Când tone de pământ peste tine curg…
Regrete şi suspine tot mai greu ţi-ajung…
Ai fost un trecător în marea de fiinţe,
Ai fost un simplu vis prin tone de dorinţe …

21 februarie 2011

Să-ţi fiu şi să-mi fii …

Dă-mi mâna ta

să ştiu de-i calea dreaptă,

să aflu despre soartă,

să-ţi simt tăcerea …

Lasă-mă să mă pierd

în al iubirii dulce fior,

să-ţi cânte trupul despre amor,

să-ţi dezleg misterul …

Dă-mi umbra ta de seară

să-mi învelesc în ea dorinţe,

să ne unim în gânduri şi fiinţe,

să-ţi fiu de-a pururi …

Învaţă-mă despre cuvinte,

să ştiu să te-alint în şoaptă,

să te cunosc cum nu ai fost vreodată,

să-mi fii de-a pururi …

Ia-mă departe de lume

să-ţi fiu şi să-mi fii în veci,

spre rai pământesc mă petreci…

să-ţi fiu şi să-mi fii …

11 martie 2011

Un nimic printre poeţi

Nu vreau să
„strivesc corola de minuni a lumii“,
cu gându-mi la un
„Paradis în destrămare“,
să beau un strop de dulce din
„Izvorul nopţii“...

Când „Viscolul“ porneşte
şi-nhaţă dintre vise...
nu vreau să vină
„Sburătorul“
să mă răpească-n noapte...

Nu vreau ca
„Sara pe deal“
când amandoi ard de „Dorinţă“
să culeg din cer „Floare albastră“
şi să visez la simpla „Revedere“.

Nu vreau ca tu, „Luceafărul“,
să ştii a mea „Rugăciune“
şi-ntr-o „Noapte de decemvrie“,
într-un acelaşi „Decor“
să-mi spui „Rondelul rozelor ce mor“...

„Din ceas dedus...“
îţi mai aduci aminte
cum „În dulcele stil clasic“
ne pierdeam în romanţe...

Sorbind cu disperare
dintr-o „Emoţie de toamnă“,
am uitat de „Psalmi“
şi „Glossă“...
Ah, tu, „Leoaică tânără, iubirea“...

În acelaşi „Paradis în destrămare“
îmi voi scrie simplul... „Testament“...
cu ... „Plumb“...
iar anii îl vor îmbrăca în
„Flori de mucigai“....

6 ianuarie 2011

Pluguşorul unui an de criză

Aho, aho, români săraci
Lângă brad v-apropiaţi.
Astăzi anul se încheie,
Poarta-i alta, una-i cheie.

Fost-a anul ăsta chel.
Fost-au crize fel de fel,
Ne-am ales cu sărăcie
Nu ştiu la anul ce-o să fie,
Dar de va fi tot mai rău
Să m-audă Dumnezeu,
Eu din ţară tot m-oi duce
Unde lapte dulce curge...

Iar acum să nu-ngheţaţi,
Din vioară să-mi cântaţi
Despre lumile mai bune
Ordonanţe-n plen să sune.

Fost-au anul ăsta legi
Ce-ţi dau dorul să tot pleci.
Au luat sporurile toate
Săracul cu săracu-i frate...
Şi s-au dus toate-n salarii.
Nu la mine... doar la neamuri...
Nu-ale mele... ale lor...
Eu la duca... am un spor...

Iar acum ca să vă cred
Daţi-mi un decret concret
Să vă dau taxă pe vorbă ...
Legi şi norme sună-n tobă.

Au tăiat cât au putut,
Iar la anul tot mai mult...
I-au ştirbit pe-ai noştri buni,
Pe-ai gliei strămoşeşti stăpâni
Şi strâng sărmanii orice ban,
Din calendar mai taie-un an,
Mai că nici nu le vine
Să trăiască până mâine...

Iar acum când legi tot curg,
Viitoru-i tot mai „scurt“.
Ceasul parcă se întoarce,
Legea curge...lumea tace...

Ăsta-i anul străzilor...
Au fost bani pentru popor.
Avem petece de-asfalt...
Autostrăzi la „rang înalt“.
Toate însă cu măsură
Să treci cu maşina-o tură,
Până data viitoare
Să mai pună de-o asfaltare...

Asta-i treaba la români:
Suntem pui- ne credem câini...
Către UE tot lătrăm,
Mâna-ntinsă o muşcăm.
Însă palma noastră mare
O-ntindem fără ruşinare
Însă zice-o vorbă dreaptă:
„După faptă... şi răsplată“.

Adio, Schengen... Adio, dezvoltare.
Pentru conducători- o singură urare_
S-aveţi parte de magie
Într-un an cu sărăcie,
Pe Marte să vă teleportaţi...
Pardon... să fiţi lansaţi.

Acum, în ceas de sărbătoare
La mulţi ani şi la mai mare !
S-aveţi minte-n Parlament
Spor la scris amendament.
Baftă-n public... la mâncat...
Eu vă las... hai, v-am pupat !!!

(28 decembrie 2010)

Noapte sfântă

În noaptea sfântă de Crăciun
Când mii de voci iar te colindă
Tu, român, să fii mai bun
Cu prăjituri aşteaptă-n tindă.
Colindători ce-n prag îţi strigă,
Să ieşi, cuminte să primeşti
Flacăra ce nu o să se stingă
E Sfânt Prunc din lumi împărăteşti.

E-al nostru bun Hristos Iisus.
El are- a noastră mântuire.
Putere are Cel de Sus,
Să-i dăruim sfântă iubire;
Iar în credinţa pământeană
Să îi cântăm colinde calde,
Să ne-nchinăm fără de teamă
Când lumânarea sfântă arde.

E pentru Crăciun o noapte
Când copilaşii bani adună
Că aşa scrie-n noua carte:
Să fii tu, om, o gazdă bună.
Să pregăteşti covrigi de casă,
Iar pe colaci să aşezi mere,
Multe bucate să ai pe masă,
Să dai covrig celui ce-ţi cere.

Colinde cântă-mi, omule,
Să ştiu că eşti prea bun creştin.
Cântă-mi de „neam“, românule,
Spune-mi de ale Sfântului patimi.
Colindă-mă cu „O, ce veste“
Minunată, cum se ştie.
Este-n veci scrisă poveste
Despre Domnul şi-a sa Împărăţie.

(28 decembrie 2010)

Nuntă de gheaţă

Mii de amintiri stau treze
de la poale până-n creste...
Mii de voci stau mărturie
a naturii bucurie.

Şi când vântul bate-n dor,
Codrul cântă iar balade.
Timpul trece,-i călător
Neaua grea din cer iar cade.

Îmbrăcaţi în strai de nuntă,
Pomii vestejiţi prind viaţă.
Codrul poartă trena lungă,
Glas de-argint se pierde-n ceaţă.

Sub a pomilor gri umbră
Scârţâie din nou zăpada.
Iarna zână se vrea mândră
Codru-i cântă iar balada.

Ea, mireasă argintie...
El, un mire de pământ...
Ea vrea vis şi feerie...
El- căldură şi cuvânt...

Şi când nunta fură gata,
Când pădurea-mpodobiră...
De atâta grea zăpadă
Crengi şi ramuri stau să cadă...

Dar din vârful plin de ceaţă
Mândrul soare se arată...
Codrul prinde iarăşi viaţă...
Fericit sub strai de gheaţă...
el şi mândra lui consoartă...


30 ianuarie 2010

Acum o suta de ani

M-ai cunoscut acum o suta de ani...
Iti mai aduci aminte ?
Cum ne pierdeam pe-alei nebanuite,
Ne petreceam in taina , departe de ochi dusmani.

Acum o suta de ani era fericire.
Simt si-acum parfumul ultimei roze,
Era o poveste, rulau mii de poze.
Ne-am scris nume-n stele pentru nemurire.

Au trecut atatea vieti de prima iubire.
S-au dus atatea ore de sfant amor.
Renasc in suflet cu patima si dor,
Fior si parfum de-a raiului sclipire.

Am strans atatea ganduri in zeci de anotimpuri.
Am consumat din aer doar simplul oxigen...
Mi-am cumparat bilet spfre vesnicul Eden.
Am mirosit parfum din toate gri nimicuri.

Acum o suta de ani nici griji n-aveam.
Iubire respiram, ne hraneam in vii culori.
Tablou de primavara era lumea-ntreaga cu flori,
Pe-alei din poveste timid paseam.

De mana rataceam intre doua lumi.
Atatia ani s-au scurs la granita cu vama.
Acum din amintiri soarbem dor cu teama,
Unde-s zilele cand ne pierdeam nebuni ?

Mai vreau o suta de ani sa sorb din amor.
Mai vreau zeci de ore, ingeri sa-mi cante din cer
Si-n nebunia dulce sa beau scump eter
Departe e secolul sfant si cat mi-e de dor... (30 noiembrie 2010 )

Frig de tine

Azi-noapte mi-a fost frig
de tine ...
Te-am căutat
să mă-nvelesc...

Ţi-am căutat urmele
în zăpadă.
Am aşteptat roze
din cer...

Ţi-am căutat parfumul
în cufăr...
Mi-am învelit sufletul
în frunze moarte...

Au aţipit degetele
căutându-ţi părul...
Au adormit simţurile
de dor...

De tine inima flămândă
întreabă...
Ochii se-nchid
de dor şi tac...

Mi-e frig de tine
şi tac...
Tremură simţurile
piedute.
Azi-noapte mi-a fost frig
de tine...

1 ian. 2011