… se-avanta pana-n nori de visuri
Se scalda-n miere, pur argint
Din mii de lumi ia multe biruri,
Niciunul nu-i amorul sfant…
Se rataceste-n vers de seara,
Dar nu e singur, simte flama…
Sufletu-i vinde seva amara
Dispar încet raul si teama…
Se-nvaluie-n praf de cristal,
Inima-i cere din flori dulce parfum…
Si orice tandru vis devine ideal
Culege visuri din orice fir de fum.
Sufletu-i se pierde cand soarele apune…
Cerseste dintre nori doar tandre paradisuri.
Si îi danseaza trupul cum inima îi spune
Doar ritmul e acelasi, pe diverse canturi…
Sunt atatea rime ce i se scalda-n gand…
Sunt atatea simturi ce fiinta le încearca…
Iar trupul tot le gusta asa… rand pe rand…
El e cel mai bogat în lumea asta stearpa.
E-atat parfum de dragoste-n vazduh…
Se-mbata si cand vantul bate lin.
Din frunze moarte aude cantul… uff…
Se pierde fiinta-i în sentiment sublim.
Si-nvaluit în roze purpurii
Îngerii-l poarta spre un meleag strain.
Priveste-n dar atingeri timpurii
Îsi spala simtul de amar venin.
Iubirea îi da aripi la care n-a visat…
Totul ramane-n loc, doar inima îi bate.
Ieri un om sarac, azi mare împarat
Dar bogatia sa-i în inima salvata…
E-atata fericire în ochii de smarald…
Totul în jur se pierde de la atata ger…
Doar trupul lui respira si-i e… atat de cald…
Cand stelele rasar, iar ganduri rele pier.
E tot ce si-a dorit în viata…
Tot îl hraneste, nici sete nu mai simte …
Si tot dormind, înca mai e speranta
Ca inima-i flamanda… înca nu îl minte…
8 februarie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu