Se-nalta catre nori de visuri
Ce-i cern din puf acelasi dor…
De-mbratisari din reci pamanturi
Se pierde trupu-i calator…
Se cere vie intre stele
Din negru colb se tot ridica
De doliu stau la usi perdele
Din tot ce e, nu simte frica…
Si aripi stau sa ii plesneasca
Din trupu-i de timp sfaramat
Celule moarte vor sa-i creasca
Pe trupu-i tot mai intunecat.
Nici vocea nu o mai ridica
Nici mainile nu-o mai asculta
Din om maret devine mica….
Particula din sfera muta…
Ochi de gheata-i cresc pe chip…
15 aprilie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu