Roze albe

Ai sadit în inima un trandafir- iubire;
Îl uzi cu lacrimi calde- e-un sentiment curat
Si totul se preface-n frumoasa amintire
Când simti fiorul rece ce-n trup s-a integrat.

Sunt rose albe de dulce primavara;
Un cântec se aude din livada verde
Ce-ti sopteste-ncet un sunet de vioara,
Iar sufletul tau pur, el, limpede, o crede.

Parfum îmbatator te-nvaluie-n celest
Te-nalti spre culmi fara capatâi...
De mult urâtul nu îl mai contest
Caci tu esti rosa alba cea dintâi...

Inima-ti tresare în valuri tremurânde;
Un fior din umbra fraged se resimte;
Blând da glas firav lacrimii arzânde
Istorii vechi de rose iute le consimte.
Ramâne-n contemplare si calda fericire...
E glasul rosei albe ce se chema... iubire...