Vocea femeii

Ce-ascunde-n ea, faptura, ea, femeia ?
Ce taine poarta si care-i este pretul ?
În câte lumi se-mparte si care-i este cheia ?
Atâtea întrebari, ea-i una si unul e misterul...

Te-ai întrebat vreodata ea câte gânduri are ?
Ai cercetat cândva de unde vine serul ?
I-ai citit vreodata în ochi taina cea mare ?
Atâtea întrebari, ea-i una si unul e misterul...

Nu te-ai pierdut nicicând în ochii ei ca mura ?
De ce când te atinge stana de piatra-i... gerul ?
Cum ochi-ti lacrimeaza când plânge ea, faptura ?
Atâtea întrebari, ea-i una si unul e misterul...

Îi stii povestea-n parte de la început ?
De ce când îti vorbeste... povestea-si pierde firul ?
De ce în ochii ei te simti pe veci pierdut ?
Atâtea întrebari, ea-i una si unul e misterul...

De ce si ea se pierde când gândurile cer ?
O vezi asa slabita când lupta cu fiorul ?
Cum poate sa respire din totul... pur eter ?
Atâtea întrebari, ea-i una si unul e misterul...

I-ai auzit vreodata vocea... acea voce tacuta ?
I-ai auzit vreodata glasul ce lumea o colinda ?
Cu-atâtea întrebari, ea minte... nu-i pierduta...
Doar sufletul ei cald prin suflete perinda...

Închide-ti ochii pentr-un moment de aur...
Lasa-te purtat de-un murmur de cristal...
Încununat vei fi pe veci cu tineri lauri...
Când femeia îti va da al inimii altar.

Ascult-o si atunci când tace...
Culege-i dintre gânduri doar rece, el fiorul...
Gaseste-o când se crede ratacita-n pace...
Atâtea întrebari, ea-i una si unul e misterul...