Balada betivului

... si tot se-avanta catre mal,
Dar santu-l trage într-o parte ...
De sub caciula-i sare -o carte,
Iar din cojoc- paharul gol.

Voinicul sprinten se ridica
Si-nainteaza în genunchi.
În palme paie stau manunchi
El simte însa-o tinerica.

Strigand în gura mare
Ca un erou martir
De la vecini vrea închinare
De la straini- vin crud ca bir.

C-un bat uscat în vant loveste
Si tot se crede luptator;
Iar de pamant se tot izbeste
Se crede print triumfator.

Dar zeci de lumi iar se perinda,
Prin mintea-i rece, aburinda ...
Acum e Stefan luptator,
Acum e calul tragator.

Ba cere mila, îndurare...
Ba tipa dupa servitori...
Mai face-un pas catre carare
Si da de cativa cersetori.

Si unul cere din nimic...
Si-al nostru vrea ce altul n-are...
Bani cere mosul garbovit,
Betivul aur, felinare...

Si-n nebunia lor nefasta
Si-n lupta dupa tron mai bun,
Din zari se-avanta o nevasta...
Betivul fuge ca nebun.

Întors în lumea efemera,
Cu fiinta-i stoarsa de alb vin,
Cand în pahar varsa venin
Se scalda-n soarta-i paupera.

Eroi se cara rand pe rand;
Dispar usor si lumi de fier...
E doar betivul si-al sau gand...
În loc de vin, bea scump eter…


22 decembrie 2009