Cândva, iubire-a fost tot ce mi-am dorit,
Iar Tu, Fecioară Sfântă din umbră m-ai păzit,
Mi-ai îndreptat uşor şi paşii, gând şi fiinţă
Şi-acum spre mântuire e unica dorinţă.
Fecioară, Mamă-a tuturor, pe tine te slăvesc.
Cu lacrimi limpezi, crude, alături te doresc !
Mă sprijini ne-ncetat cu-a ta fire blajină,
Tu eşti mama mea... făptură prea divină.
La orice pas îţi simt fiori... prezenţa...
Tot ce-ţi cer acum iertare... coerenţa...
Te rog, Preasfântă să fii cu îndurare
Căci eu, ca orice om, mă rog pentru iertare...
În ochii tăi, noi suntem nimicuri dificile...
Noi toţi suntem, din lut, fiinţe din idile...
Ne zbatem cu-ntuneric în cearcăne de-altar
Şi Cerul, în neştire, devine-un ideal...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu