... sa-ti fiu un anotimp

Cum toamna-si pierde sub rece vânt vestmântul...
Cum printre nori se scalda si tinerele stele...
Asa cutreiera-vei prin codri verzi cu gândul,
Iar eu... voi fi mereu la poarta dintre vise...

Asa cum iarna îsi petrece stelutele- nghetate...
Asa cum iarba piere sub greu omat de ceara...
Cum tu iar te vei pierde în lumi fara dreptate,
Iar eu... voi fi mereu straja pe-aceeasi scara...

Cum primavara va-mbia cu parfum îmbatator...
Cum flori de mai vor învia cu proaspete culori...
Asa încet vei atipi lânga dulce apa de izvor,
Iar eu... îti voi cânta în gând... acelasi cânt...

Asa cum vara soarbe din paiul verde seva...
Asa cum puful joaca sub clar de luna plina...
Tu ma vei cauta sa-ti spun acel „ceva”,
Iar eu nu voi fi acolo... dar te voi cauta...

Asa ma ceri si vrei sa-ti fiu un anotimp...
Cum anul cerne si toamna peste vara...
Asculta-ti gândul... si sufletul... nu-i timp...
Secunda si orele si clipa-s grea povara...


10 martie 2009