Povestea lor

Se lasa-amurgul rece odata cu tacerea
Si totul împietreste … si codru-i atipit…
Doar stele sus pe bolta din cerul amortit…
Stele…si-a lor vapaie anima mangaierea…

Si florile îsi nasc parfumul catre sat …
Si pasarile-si canta de seara triste ritmuri.
Amorul naste de dor nebanuite simturi,
Iar codrul îsi asterne de frunze moale pat.

Nici vantul nu mai sufla, se pierde în vazduh
e-o liniste morbida nascuta-n asfintit.
Se cerne o poveste în codrul amortit
Cand el si ea se pierd într-un acelasi duh.

Si mainile-i de fier le cer pe ale ei…
Si ochii de smarald vor tandrele priviri…
Si talpile-i tot cer pe urmele-i sclipiri
Sa-i lumineze drumul dintre atatea cai…

Natura-i deopotriva si-i da avantul vietii
Si trupu-l tot conduce spre a lui mireasa
Din toate cate-au fost e parca mai frumoasa
Din toate cate-au fost… îi da dorinta vietii.

Cu-aceeasi sete oarba o cere întru totul
Cu-acelasi dor nebun i se pierde-n brate.
Se nasc orice clipa de infinit sperante…
Sa piara clipa… sa piara-n nestiut…

Si mainile-i de fier se pierd în parul fin…
Si buzele-i de miere de dor i se framanta…
Si-n visul nesfarsit parca natura canta
Cand asa departe e lumea de pelin…

Trupu-i cald se pierde sub rece mana lui…
Si tremura cum… vantul bate frunza…
Si-i totul o poveste asa cum n-a mai fost
Pana si frunza moarta îsi gaseste-un rost…

Devin tot o fiinta ce lumea o colinda…
Acelasi duh se pierde pe valea-ncremenita…
Ea îl saruta tandru… el trupul îi alinta…