Se deschide-n noapte a lumii veche poarta
Toti aburii se pierd din vesnic felinar
Si mana i se-nfrupta dintr-o rosa moarta
Ore se-opresc de teama pe foi de calendar…
Se sfarma sub calcaie de dor acel pamant
Nici flori nu mai au viata de-atata dor
Pasarile tac… nici ele nu mai au cant
Vor totul sau nimic, se pierd de-atata dor…
Si din cenusa moarta pe care vantul poarta
Cad stropi de licurici dintr-o lumina fada…
Sub mii de voci ce tipa cu-aceeasi voce moarta
Si ingeri impietriti din goluri stau sa cada…
Stau roua, bruma grea si norii peste vale
E totul in ruina si pasi se pierd pe urma
Petale din rosa fada covor ii stau in cale
Si voci tardive, reci … dispar … in umbra…
26 aprilie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu