Balada omului sarac

...se-avanta catre lumi de faima.
Se vede rege, imparat
Nu simte-n vene nicio spaima
De griji parca a uitat...

Cu ochii-nchisi spre nemurire
Viseaza-n taina cu mult dor
Gusta bani si fericire
Se bucura de-un strop de-amor...

In mana - cheie de palat.
Pe cap de casmir caciula...
Par carunt , barbat bogat.
Musafiri, masa destula.

Dar vremea-i parca impotriva...
Si tuna, casa-i se framanta...
Buimac in ora prea tardiva,
Omul sarac la cer se-ncrunta.

Si blestemand in gand, sarmanul...
Visand timid spre-un loc mai bun...
Uita ce gust are banul...
Si-afara fulgera...si ploua...si tuna...

Cu ochii-nlacrimati de-amar
Gusta dintr-un colt de paine
Vin- o gura din pahar
Sa-i ajunga pana maine.

Lemne-n foc- doar cate unul.
Zdrente-i tin de cald gramada.
In casa-i ploua cu furtunul...
Tot tavanu-i sta sa cada.

Nici copiii nu-i mai are
Sa-i aduca-o multumire
Sta plangand la lumanare
Vrea un dram de fericire.

"N-am avut noroc in viata..."
Isi tot spune-al nostru om...
Fara pofta sau speranta,
Dar cu iz de mare domn.

Si sufland in lumanare,
Ghemuindu-se-n culcus,
Omul merge la culcare
..."Ia sa vezi averi acus"...

18 octombrie 2010