Nuntă de gheaţă

Mii de amintiri stau treze
de la poale până-n creste...
Mii de voci stau mărturie
a naturii bucurie.

Şi când vântul bate-n dor,
Codrul cântă iar balade.
Timpul trece,-i călător
Neaua grea din cer iar cade.

Îmbrăcaţi în strai de nuntă,
Pomii vestejiţi prind viaţă.
Codrul poartă trena lungă,
Glas de-argint se pierde-n ceaţă.

Sub a pomilor gri umbră
Scârţâie din nou zăpada.
Iarna zână se vrea mândră
Codru-i cântă iar balada.

Ea, mireasă argintie...
El, un mire de pământ...
Ea vrea vis şi feerie...
El- căldură şi cuvânt...

Şi când nunta fură gata,
Când pădurea-mpodobiră...
De atâta grea zăpadă
Crengi şi ramuri stau să cadă...

Dar din vârful plin de ceaţă
Mândrul soare se arată...
Codrul prinde iarăşi viaţă...
Fericit sub strai de gheaţă...
el şi mândra lui consoartă...


30 ianuarie 2010