de-aș ști... m-aș grăbi... - "Do(a)r cu tine"

de-aș ști că la sfârșit de veșnicie vei fi tot tu, m-aș grăbi... 
m-aș grăbi să te știu al meu de-a pururi...
de-aș ști că fiecare an ne-ar găsi tot suflet lângă suflet... 
m-aș grăbi spre fiecare ceas...
de-aș ști... m-aș grăbi...

Atât de noi... - "Do(a)r cu tine"

Atât de tu îmi ești, 
Atât de eu îți sunt, 
Atât de plini de noi, 
Atât de noi, noi doi...

Atât de-amor îți port, 
Atât de dor în suflet, 
Atât de eu în tine...
Atât... atât eu te iubesc...

Atât te-alint în gânduri, 
Atât te simt în visuri, 
Atât te-alung în mine...
Atât de tine-s plină... 






sursă foto: aici

Mă regăsești... - "Do(a)r cu tine"

Mă regăsești în fiecare seară, 

în orice ceas târziu al clipei, 

atât de mine-mbrățișată 

și doar cu tine îmbrăcată... 

Te regăsesc în orice simț 

în orice gând ce mă colindă, 

atât de tine-mbrățișat 

și doar cu mine îmbrăcat... 

Ne regăsim cu dor și-alint

în orice vis din orice zi

atât de noi îmbrățișați 

și doar de-amor suntem purtați... 

sursă foto: aici 

Ninge amăgit... - "Do(a)r cu tine"

ninge tot mai des și rece
ninge cu speranțe-n noi
ne-amăgim cu vorba dulce... 
ne-amăgim că-i timp de doi...


ne-amăgim c-am fi o ființă...
ne-amăgim cu timp pierdut..
ninge-a dor și a dorință
ninge-a simț și vis căzut...  



sursă foto: aici

Când toate se vor sfârși...

 poezie găzduită :)

"Atunci când toate se vor sfârși,

Iar cutremure ne vor distruge încet

Inimile, care ne sunt înecate

De valuri, ce pică din cer

Asemenea unor furtuni năpaste,

Atunci când toate se vor sfârși,

Gândul meu, ca El Zorab,

Va fugi la tine ca în prima zi,

Iar printre lacrimi tremurânde,

Te voi întreba ca-n prima zi,

Gândul tău, la cine va fugi,

Atunci când toate se vor sfârși?"

Autor: Godot (preferă să nu îi fie cunoscut numele adevărat, însă e unul dintre cei mai faini tineri pe care i-am întâlnit până acum :)  )

sursă foto: aici

și ninge... - "Do(a)r cu tine"

ninge peste trupuri goale, 
iar noi atât de goi de noi
ne-mbrățișăm cu dor fierbinte
și ne-alintăm tot mai cumine...

și ninge-amor peste făptură
împerechind ființă cu ființă,
împleticind venă cu venă
în trupuri ce se pierd cu firea...



sursă foto: aici

De dor... - "Do(a)r cu tine"

de dor... m-ascund în mine... m-adăpostesc în mine și doare tot mai tare... 
mă strâng venele, mă dor gândurile... m-alung definitiv  în mine... 

de dor... împietresc simțurile atât de timide de-o vreme... 
îmi zvâcnesc tâmplele și urlă a durere fiecare celulă... fiecare eu... 

de dor... mă-mbrățișez în rime și curg spre mine... 
îmi cânt de noapte bună sunete-alunecând din tine... 

de dor... tac și-mi sfârșesc cuvintele-ntr-un suflet... 
mă dor gândurile, urlând a durere cu sunete rupte din tine... 

de dor... sărut gânduri și-alint parfum uitat pe mine... 
mă lepăd de mine în mine căutând drum spre noi... 

de dor... 
 



sursă foto: aici

- "Do(a)r cu tine"

nu mă lăsa în gândurile mele...

nu mă lăsa cu mine...





sursă foto: aici

Ne cuibărim cu dor în noi... - "Do(a)r cu tine"

 
te voi iubi de-acum spre veșnicie și-mi voi striga
în şoaptă după şoaptă spre ceruri a ființei bucurie...
 
mă cuibăresc în tine în fiecare clipă şi-i tot mai cald şi-atât de bine... 
şi îmi şopteşti în suflet cuvinte, gânduri şi tot mai des frânturi din tine... 

te voi iubi în fiinţe, în rime şi în rânduri
în litere şi sunete curgând şuvoaie-n gânduri... 

m-alint spre tine şi-alunec în braţe
în braţe de dor şi-atât de pline de iubire... 

ne cuibărim cu dor în noi...




sursă foto: aici

Respiră-mă... - "Do(a)r cu tine"

adună-mi sufletul fărâmă cu fărâmă
ascunde-l în tine
departe de mine, de gânduri, de fire.

ia-l să-ți fie...
ia-l în tine
să-i fie cald și dor și bine...

strânge-mi în pumn suflarea
respir-o ca-ntâia oară...
să-mi fie azi atât de viață...

 Respiră-mă...




sursă foto: aici

Și-mi ești un fior, un gând și un dor... - "Do(a)r cu tine"

 














"... aleargă gânduri, fiori şi doruri grămadă, zbătându-se timid în ființă, în mine. Simț cu simț se sărută de noapte bună și se-mbrățișează spre a-ncununa amorul ce veghează fiecare ațipit. Și-atâta gălăgie-n minte și în mine, sorbind din liniștea pustiului ce-ntr-un ceas s-a scurs spre un necunoscut... E-atâta muzică și sufletele valsează tăcute îmbrățișându-și venă cu venă, trăire cu trăire... pe-o muzică pe care nimeni nu o simte. Și-s tot un fior, un gând și un dor... și-mi ești un fior, un gând și un dor... "


Din mine.



sursă foto: aici

Iubite, poartă-mă spre noi... - "Do(a)r cu tine"

Iubite...

ține-mă strâns de mână,
ține-mă să uit de mine, de teamă, de frig și-ntuneric...

poartă-mă spre lumi departe de mine,
poartă-mă spre tine, în tine...

spune-mi despre necunoscut,
spune-mi despre simțuri străine și tandre...


arată-mi calea spre mine,
arată-mi drumul spre noi...

arată-mi-te-n ceața deasă,
arată-mi-te-n orice gând...

spune-mi despre-amor și dor,
spune-mi despre mâini ce mă cuprind...

poartă-mă-n tăcere de mână,
poartă-mă atât de timid spre noi...

ține-mă profund în brațe,
ține-mă cu-atât de dor de tine...

Mărturisire...

 














Știi?!

Uneori mi-atât de dor
încât carnea
tremură-n tăcere,
iar sufletul plânge suspinând,
gemând a teamă și durere,
strigându-te-n silabe
repetate și-atât de timide...

Uneori mi-atât de dor
încât nopțile își aștern
peste mine plăpumi
de gânduri reci și dure,
apăsând adânc pe rană,
cerându-te spre alinare
venă cu venă...





sursă foto: aici

Taci s-alunece vorbe pereche...

Și taci...
Și taci cuminte, pitit în suflet adânc, țipând din când în când spre a te simți.
Mi-i sufletul atât de încăpător și tu grăbit te-ai ghemuit într-un cotlon atât de pustiit și-acum... atât de plin.
Pot găzdui în mine gânduri, trăiri, anotimpuri răsărind în fiecare venă, simțuri pășind tremurânde în ființă, în noi.

Și taci să mă bucur de-un tine atât de  mine, de cald, de plin, de toamnă și de dor :)
Și taci s-alunece vorbe pereche, cuvinte-nchegate cu suflet, cu-adieri și fir de soare.
Și taci să-mi adun cuvinte, să-mi adun ființa-mpărțită atâtea zeci de zări și tot atâtea ființei...

Taci!



sursă foto: aici

Praf în lacrimi...

Atât de frig se zbate azi în ființă...
atât de frig și tremură sufletul
de dor și-ndepărtare.

Lacrimi se scurg
ștergându-se pierdute de praf...
de praful lăsat grămadă pe haina sufletului...

Și-ai fost... și-am fost...
și ne-am pierdut odată spre infinit,
într-un infinit al ființelor pereche.

Cu gândul ne-am purtat spre nicăieri...
un nicăieri al nostru...
atât de plin, de colorat, de noi...



sursă foto: aici

Se-apleacă toamna peste fire...

Atât de dor...

Și plânge ființa tremurândă,
căutând cuvinte-n șoapte,
cercetând adânc în minte,
tace inima arzândă...

Atât de frig...

Și-ngheață trupul prea plăpând,
cerând cu teamă un cald suflet,
cerșind îmbrățișare-ncet,
se pierde molcom orice gând...

Atât de trist...

Se-apleacă toamna peste fire,
plouând amarnic cu-amintire,
de zile, nopți, sărut și ființă,
se pierde-n vând orice dorințe...

Atât de dor, de de frig, de trist...






sursă foto: aici

Gând, fior, pas, dor, eu, tu...

Gând... gând.

Un răcnet dintr-un suflet rătăcit într-un adânc, într-un colț prăfuit în care rimele dansează îmbrățișate.

Fior... fior.
Un zbucium tresăltat dintr-o ființă uitată într-o lume cu suflete îmbătate de voci care repetă cuvinte de-amor, de dor.

Pas... pas.
Un om grăbit pe un drum ducând spre-un nicăieri, un tărâm în care ființele își visează una alteia fiecare gând spre împlinire.

Dor... dor.
Mâini căutându-se spre mângâiere într-un întuneric tăcut, timid și mult prea rece.

Eu... eu.
Un eu alergând pierdut între două cărări, spre un abis atât de palpitant și lacom.

Tu... tu.
Un tu atât de neștiut și-ndepărtat și totuși prea grăbit spre-același abis înzestrat cu un colț prăfuit în care rimele dansează îmbrățișate, un tu îmbătat de vocile care repetă cuvinte de-amor, strigat de ființele care-și visează una alteia fiecare gând spre împlinire, un tu care-și aruncă mâinile spre mângâierea unui eu într-un întuneric tăcut, timid și mult prea rece... un tu pășind spre un abis atât de palpitant și lacom...


sursă foto: aici

 

Mă mai cunoști, tu, suflet?

Ni-i timpul tot mai frânt și scurt!
Ni-i drumul tot mai lin și drept!
Ni-s nopțile mai reci și albe,
dar, suflet drag, eu mi-s aici!

Hai, suflet, taci și te ridică
Și să ne luăm din nou în brațe,
Să ne re-mprietenim întru aceeași ființă,
Mă mai cunoști, tu, suflet?



sursă foto: aici

Sub clar de toamnă...

Ne-mbrățișăm sub clar de toamnă...
și-mbrățișați ne pierdem iară
pe-aleile de pași bătute
și împletim cununi de frunze
de toamnă toate sărutate...

Ne alintăm sub vânt de toamnă....
și alintați suntem purtați
pe-aripi de dor și de visare
și ascultăm firul de iarbă
cum șuieră povești de-amor...


sursă foto: aici

Și tu...

și-atât de frig ni-i astăzi iar în suflet...
și-atât fior s-a scurs prin trup cândva...
și-atât de palid ni-i astăzi orice gând...
și-atâta depărtare se-așează-n amintire...

și-ngenunchează ființa sorbind spre depărtare
și-mpreunează mâini spre a culege gânduri
și-nchide ochii spre-a retrăi fiorii...
și-i tot mai frig și tot mai suflet... și tu...


sursă foto: aici

Coboară toamna către ființă...

Coboară toamna către ființă îmbrățișându-i sufletul, sărutându-i îngenuncheat fiecare celulă a gândului. Și plouă... plouă frământat și rece... plouă cu gânduri, suflete, amintiri, poteci, poteci frământate de pașii grăbiți spre nicăieri; și plouă cu săruturi, săruturi atât de inocente, dar toate, toate prin contopiri de ființe... și-i tot mai rece și-atât de pustiit și întomnat.
Se-așează toamna peste trupuri, amurgind doruri de ducă într-un dans al florilor ruginite. Se leapădă de orice gând văratec scuturat între acele ceasului. Atât de târziu! 

Sursă foto: aici

Să plouă...

Să plouă în suflet!
Să plouă în mine!
S-alunece-n vene
fărâme de ploaie
Să spele ființa de mine, de tine,
Să plouă în suflet!

Furtuna s-alunge
Tot dorul de zile,
Să curgă șuvoaie
peste amintire
Să spele ființa de mine, de tine,
Să plouă în suflet!

Sursă foto: aici

Întrebări la capătul universului

 

Voi merge dincolo de capătul lumii spre a întreba universul cum au fost împletite gândurile, cum au fost cârmuite faptele, cum au fost drămuite simțurile...

Voi merge dincolo de capătul lumii spre a afla misiunea sufletului, cercetând fiecare tremur, fiecare zvâc interior și fiecare îmbrățișare a ființei...

Voi merge dincolo de capătul lumii spre a despleti fiecare vis de noapte în care eul se scaldă cu-atâta teamă și dor, spre a-l aduce-n ora zilei...

Voi merge dincolo de capătul lumii spre a te afla, spre a mă regăsi...

sursă foto: aici

Noaptea clipelor eterne

"De la o vreme, nopțile sunt atât de lungi... întunericul petrece-n mine-adânc, zvâcnind, arzând mocnit și mistuind celule... și ființa se scurge fir cu fir, strop cu strop.
Nopțile sunt tot mai reci, iar clipele atât de eterne, unduindu-se dureros prin fiecare venă a ființei, a gândului sfârtecat de acele ceasornicului. E-atât de târziu și-atât de departe infinitul... infinitul nostru... E-atât de târziu... și-nmuguresc iar gânduri de îndepărtare. Și-auzi-mi dorul de ființă, și-auzi-mi dorul de cald, de tine, dor de dor...
Doar amurgul pare mai prielnic... și-nserarea dulce când orele iubirii horesc în jurul ființei și-alintă rămășițele celei ce-a fost...și ființa se scurge-ntr-un dor al ființei..."

din mine...

sursă foto: aici

Ia-mi sufletul...

întinde palma,
ia-mi sufletul și strânge-l,
păzește-l de rău și rece,
păstrează-l în tine...

ajută-mi ființa,
s-alerge desculță prin lume,
s-aspire spre veșnicie,
pășește cu mine...

să-ți fiu mă lasă,
cu dor un gând să-ți port
și sufletu-mi s-alung în tine,
cu drag să-ți fie...


sursă foto: aici

Sărutul din privire...

Într-o zi
s-a oprit să-și sărute sufletul,
apoi cu două frânturi de privire
și-a mângâiat fruntea orizontului
suspinând frământat silabe
de dor.

Va fi Bine...

Deschide-te către Lumină,
Ascultă Cuvântul ce azi îți vorbește
Și simte-Adevărul ce lumea veghează...
va fi Bine...

Nicicând nu vor durea genunchii
Care închină- rugăciunea...
și sărută azi pământul...
va fi Bine...

Ia-ți în brațe sufletul,
Primește-ți cu ființa Lumina,
Vorbește cu tine în tihnă...
va fi Bine... 







sursă foto: aici

Pată de pământ cu flăcări de dorință

și nici trecutul nu va ști vreodată
ce-a fost să fie cu această ființă,
zvârlită-n univers ca o simpă pată,
o pată sau un vis cu flăcări de dorință.

doar trupul și pământul poate-și vor șopti
povestea ce-a fost scrisă cu sufletul pierdut
și întrebări s-ar zbate-ntre ere, mii și mii...
și totuși, tu, ființă, ce rost ai avut?

















sursă foto: aici

Spune-mi...

Spune-mi
de câte ori lumile noastre
și-au împletit mâinile
spre a ne legăna somnul,
somnul regăsirii?

Spune-mi
cum te-au aflat diminețile ființei
întruchipat într-un zeu al visării
care-și închină gândurile
spre a afla viitorul?

Spune-mi
cum ți-au tresărit simțurile
când vocile și-au cântat iubirea,
îngenunchind coarda inimii
dintr-un cotlon al eului?

Spune-mi...

04.04.2014



sursă foto: aici

Se-ntâmplă

Se-ntâmplă ca zorii ființării
să fie mai tăcuți,
mai târzii,
mai firavi decât un fir de păpădie...
Se-ntâmplă ca vântul nașterii
s-aducă suflete pierdute
din erele neștiute...
suflete târzii și ele
împleticindu-se-n ițele viselor
plămădite de gândul muritorului.

01 aprilie 2014

sursă foto: aici

Ascunde-mă în tine

Ascunde-mă în tine ...
Și taci.
Liniște ! Îmi strigă ființa din adâncuri.
Păzește-mă de mine.

Acoperă-mă azi cu tine
Să-mi fie cald
și strânge-mă sub suflet
Să-mi fie bine.

Adună-mă celulă cu celulă
Să îți pot fi.
Păstrează-mă în tine,
S-alungi orice furtună.

Ia-mă spre-un nicăieri
De dor.
Ține-mă de mână cu putere,
Ajută-mă să pier.

Ascunde-mă în tine
Și-adună-mă celulă cu celulă,
Să-mi fie cald cu mine,
Să-mi fie bine.

sursă foto: aici