Noaptea clipelor eterne

"De la o vreme, nopțile sunt atât de lungi... întunericul petrece-n mine-adânc, zvâcnind, arzând mocnit și mistuind celule... și ființa se scurge fir cu fir, strop cu strop.
Nopțile sunt tot mai reci, iar clipele atât de eterne, unduindu-se dureros prin fiecare venă a ființei, a gândului sfârtecat de acele ceasornicului. E-atât de târziu și-atât de departe infinitul... infinitul nostru... E-atât de târziu... și-nmuguresc iar gânduri de îndepărtare. Și-auzi-mi dorul de ființă, și-auzi-mi dorul de cald, de tine, dor de dor...
Doar amurgul pare mai prielnic... și-nserarea dulce când orele iubirii horesc în jurul ființei și-alintă rămășițele celei ce-a fost...și ființa se scurge-ntr-un dor al ființei..."

din mine...

sursă foto: aici