Praf în lacrimi...

Atât de frig se zbate azi în ființă...
atât de frig și tremură sufletul
de dor și-ndepărtare.

Lacrimi se scurg
ștergându-se pierdute de praf...
de praful lăsat grămadă pe haina sufletului...

Și-ai fost... și-am fost...
și ne-am pierdut odată spre infinit,
într-un infinit al ființelor pereche.

Cu gândul ne-am purtat spre nicăieri...
un nicăieri al nostru...
atât de plin, de colorat, de noi...



sursă foto: aici