Se-apleacă toamna peste fire...

Atât de dor...

Și plânge ființa tremurândă,
căutând cuvinte-n șoapte,
cercetând adânc în minte,
tace inima arzândă...

Atât de frig...

Și-ngheață trupul prea plăpând,
cerând cu teamă un cald suflet,
cerșind îmbrățișare-ncet,
se pierde molcom orice gând...

Atât de trist...

Se-apleacă toamna peste fire,
plouând amarnic cu-amintire,
de zile, nopți, sărut și ființă,
se pierde-n vând orice dorințe...

Atât de dor, de de frig, de trist...






sursă foto: aici