Din mine …

Mohorât. Plouă de ore bune. Nu se mai oprește. Se inundă-n mine fiecare celulă, fiecare gând. Mi se cutremură orizontul. Ființa-mi însetată soarbe fiecare picur … Aproape se-nnoptează. Nu. E doar târziul nostru. Nu știi ? Privește ceasul. E ora la care ne cuprindem la mijlocul erelor noastre și târziul ne-apasă pleoapele. E ora la care cununi de rouă ne scaldă buzele sfârtecate de săbiile iuți ale soarelui de ieri. Azi nu e. Sunt doar pături cernite ce-mi întunecă văzul. Și din aceleași pături, curg valuri … Nu se mai oprește. Plouă de ore bune. Mohorât.