Pier valorile ...

Romane, tu, ajuns in prag de suferinta
Plangi amar si tremuri de cainta...
Se duc valorile... tot pier pe rand.
Cat le-ai avut alaturi nu ai avut cuvant...

Se duc pe rand artistii, scriitori, poeti
Ignoranta crunta cum poti tu sa iti ierti ?
Cat inca mai respira de bine nu ai gand,
Acum cu pasi grabiti se-ndreapta spre pamant...

Si te cuprinde teama ca ti se scurge seva.
Romane, radacina-ti dispare undeva.
Raman doar niste copii total nereusite,
Se duc pe rand artistii spre zari nedeslusite.

Tot mai des de fier cortine cad...
Pier suflete curate pe-acelasi negru vad...
Roman, ce esti, ce lumanare-aprinzi
Arata-ti sufletul in vechile oglinzi.

Te pierzi si tu cu seva ta de dac...
Statura de roman si graiul om te fac...
Sa pretuiesti valoarea si neamul ti-a fost dat,
Sorbit de vremea buna, de genii ai uitat.

Ti-i amintesti cand filmul se termina,
Cand teatrul se inchide, poemu-i fara rima...
E prea tarziu, romane, sa te-nchini...
In loc de flori, o viata au primit doar spini...

6 noiembrie 2010