Pleacă, dar mai stai o clipă

Pleacă sau mai stai un ceas
Pentru-o iubire ce azi se naşte...
Fă înapoi sau în faţă un pas
Să simţi dor şi frică de ducă ...

Rămâi mai bine să ne ştim.
Mai stai să-ţi spun despre amor,
De mână să ne regăsim
În răsăritul lunii mai.

Du-te unde-ţi este bine.
Nu te-ntoarce-n al tău drum.
Din adâncuri gerul vine.
Toamnă simt în vene-acum.

Pleacă sau mai stai o clipă.
Hai să fim tot o fiinţă
Să uităm ce-a fost odată...
Pentru patimă ... dorinţă ...

23 mai 2011

Rupe-mă din tine

Rupe-mă din tine.
Aruncă-mă încet.
Astăzi nu mi-e bine.
Astăzi nu am suflet.

Să fiu bucăţele.
A ta ţi-e dorinţa.
Să fiu praf de stele ...
Îmi plânge neputinţa.

Să fiu colb sub soare...
Închisă-n colivie.
Să nu am scăpare...
Când sfârşitu-o să fie.

Azi din tine rupe-mă.
Ştiu că locul nu-i al meu.
Mi-e păgână-orice fărâmă.
Nu-mi ştiu al meu Dumnezeu ...

23 mai 2011

Azi vând suflete

Azi vând suflete. 

Spune-mi, vrei ? 

Să fie blond sau brun ? 

Sau poate mai cărunt ? 

De vremuri cizelat 

Sau proaspăt educat ? 

Azi vând suflete. 

Bucată cu bucată. 

Spune-mi, câte vrei ? 

Scoate-ţi din buzunar doi lei.

Ieftin mi-e orice suflet azi ...

Hai, spune-mi de nevoi ...

Azi vând suflete ...

e-o nebunie de simţuri 

într-un cufăr de fiinţe

stau grămădite ... răsuflă ...

zbiară de căldură ...

se zbat în tăcere, 

visează la ceruri ... 

 învechitele suflete ... 

20 mai 2011

Ploaia coboară în noi...

Tună.
Auzi, iubite,
cum norii se vaită ?
Vezi, iubite,
se cutremură cerul ...

Fulger se zbate în mine.
Nebuni sunt norii.
Durere tresare.
Suflet adormit
din simţuri renaşte ...

Auzi, iubite,
dă-mi mâna...
desculţi s-alergăm prin ploaie,
să râdem nebuni,
să ne-ascundem prin stropi...

Şi plouă, iubite...
şi se deschide cerul ...
coboară în noi
fiori reci de mai ...
şi gânduri dispar ... şuvoaie.      

17 mai 2011

Ultima tăcere ...

Ultima rază se scaldă-ntre nori,

Luna timidă din cer e desprinsă.

El îi aşează covor de flori,

Ea e mireasa veşnic prea tristă…

Toţi pomii se pleacă spre frunte,

Frunze foşnesc a durere …

Spre cer se croieşte o punte

Din flori de liliac, lăcrămioare … 

El mâna îi strânge-ntre palme,

Se pleacă şi tandru-o sărută.

Trupul parcă-i adoarme,

Cu fiecare ceas piere … tăcută …

El simte cum sufletu-i plânge,

Dar tace şi tot o priveşte …

Nimic durerea nu-i stinge…

El pe cine… pe cine mai iubeşte ?

Tăcută se zbate-ntre lumi.

Trupu-i luptă cu neştiutul.

Vrea să se piardă nebuni…

Duşman însă e timpul…

Ajuns e ceasul departe.

Ea locul nu şi-l mai are.

Sfârşitul e de-a sa parte.

Din loc se urneşte pe nebătută cărare.

«Mai stai doar o clipă atât.

Mai dă-mi doar o dată sărutul.

Dă-mi glasul fără cuvânt

Să-ţi simt încă-o dată parfumul.»

Ea pentr-un ceas reînvie …

Ochi-i curg lacrimi reci…

«Mintea nu vrea, dar trupul te ştie…

De vrei cu mine-n alte lumi să treci …

Târziu e acum pentru mine.

Loc nu mai am, nici cuvinte.

Nici rău nu mai ştiu… sau mi-e bine…

Lumina prea sfântă sufletu-mi minte …

Hai să păşim o dată

Spre calea ce mi se deschide…

Să-mpărţim amândoi o soartă

Să fii tu cel ce torţa aprinde …

Să fii tu cu mine …»    

 

Glasu-i se stinge încet.

El gustă din lacrimi sărate.

Inima-i joacă în piept.

Nu crede, nu crede în moarte.

Tăcere … i-apasă în suflet … durere …

El îşi împarte un chin …

Vrea mână caldă şi mângâiere…

În trupu-i prea viu simte un spin…

Atât a fost până … lumina

Înşelătoare-n strălucire…

Suflete şi-a prins în mână…

În ceruri vrea pură iubire…

30 aprilie 2011