Știi?!
Uneori mi-atât de dor
încât carnea
tremură-n tăcere,
iar sufletul plânge suspinând,
gemând a teamă și durere,
strigându-te-n silabe
repetate și-atât de timide...
Uneori mi-atât de dor
încât nopțile își aștern
peste mine plăpumi
de gânduri reci și dure,
apăsând adânc pe rană,
cerându-te spre alinare
venă cu venă...
sursă foto: aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu