Gând, fior, pas, dor, eu, tu...

Gând... gând.

Un răcnet dintr-un suflet rătăcit într-un adânc, într-un colț prăfuit în care rimele dansează îmbrățișate.

Fior... fior.
Un zbucium tresăltat dintr-o ființă uitată într-o lume cu suflete îmbătate de voci care repetă cuvinte de-amor, de dor.

Pas... pas.
Un om grăbit pe un drum ducând spre-un nicăieri, un tărâm în care ființele își visează una alteia fiecare gând spre împlinire.

Dor... dor.
Mâini căutându-se spre mângâiere într-un întuneric tăcut, timid și mult prea rece.

Eu... eu.
Un eu alergând pierdut între două cărări, spre un abis atât de palpitant și lacom.

Tu... tu.
Un tu atât de neștiut și-ndepărtat și totuși prea grăbit spre-același abis înzestrat cu un colț prăfuit în care rimele dansează îmbrățișate, un tu îmbătat de vocile care repetă cuvinte de-amor, strigat de ființele care-și visează una alteia fiecare gând spre împlinire, un tu care-și aruncă mâinile spre mângâierea unui eu într-un întuneric tăcut, timid și mult prea rece... un tu pășind spre un abis atât de palpitant și lacom...


sursă foto: aici