Dincolo de ceruri, stau mândre, lenevind într-un dulce al neștiutului
etern, sufletele. Istovite de mult horit în jurul soarelui, își mângâie
pletele de-un blond îngeresc, bucurându-se de-o sărbătorească vreme
tomnatică, prilej de închinat gânduri, de aruncat fiori ai ființării
către lucrătorii gliei…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu