Ultima rază se scaldă-ntre nori,
Luna timidă din cer e desprinsă.
El îi aşează covor de flori,
Ea e mireasa veşnic prea tristă…
Toţi pomii se pleacă spre frunte,
Frunze foşnesc a durere …
Spre cer se croieşte o punte
Din flori de liliac, lăcrămioare …
El mâna îi strânge-ntre palme,
Se pleacă şi tandru-o sărută.
Trupul parcă-i adoarme,
Cu fiecare ceas piere … tăcută …
El simte cum sufletu-i plânge,
Dar tace şi tot o priveşte …
Nimic durerea nu-i stinge…
El pe cine… pe cine mai iubeşte ?
Tăcută se zbate-ntre lumi.
Trupu-i luptă cu neştiutul.
Vrea să se piardă nebuni…
Duşman însă e timpul…
Ajuns e ceasul departe.
Ea locul nu şi-l mai are.
Sfârşitul e de-a sa parte.
Din loc se urneşte pe nebătută cărare.
«Mai stai doar o clipă atât.
Mai dă-mi doar o dată sărutul.
Dă-mi glasul fără cuvânt
Să-ţi simt încă-o dată parfumul.»
Ea pentr-un ceas reînvie …
Ochi-i curg lacrimi reci…
«Mintea nu vrea, dar trupul te ştie…
De vrei cu mine-n alte lumi să treci …
Târziu e acum pentru mine.
Loc nu mai am, nici cuvinte.
Nici rău nu mai ştiu… sau mi-e bine…
Lumina prea sfântă sufletu-mi minte …
Hai să păşim o dată
Spre calea ce mi se deschide…
Să-mpărţim amândoi o soartă
Să fii tu cel ce torţa aprinde …
Să fii tu cu mine …»
Glasu-i se stinge încet.
El gustă din lacrimi sărate.
Inima-i joacă în piept.
Nu crede, nu crede în moarte.
Tăcere … i-apasă în suflet … durere …
El îşi împarte un chin …
Vrea mână caldă şi mângâiere…
În trupu-i prea viu simte un spin…
Atât a fost până … lumina
Înşelătoare-n strălucire…
Suflete şi-a prins în mână…
În ceruri vrea pură iubire…
Superba!!!
RăspundețiȘtergere@Thoughts Little : iti multumesc din suflet pentru aprecieri :*
RăspundețiȘtergere