Îţi sunt boala cea mai cruntă...
Sunt durere...sunt şi leac ...
Sunt otravă, smirnă sfântă...
Sunt şi înger, sunt şi drac ...
Sunt veninul pur din sânge;
Noaptea ce-ţi apasă-n minte...
Fierea ce pe buze-ţi curge...
Reci fiori ce palma-ţi simte.
Sunt năluca ce-ţi apare
Iar când zorii se ivesc...
Când în miezul zilei tale
Stele-n boltă „încolţesc“.
Sunt fantasma ce-ţi aduce
Ghinionu-n astă lume...
Ai ales să-ţi porţi o cruce,
Mult prea grea... un singur nume.
Sunt de-al nebuniei rod,
Roi de rime-mi sar în simţuri,
Leg cuvintele c-un nod
Şi le-arunc în patru colţuri ...
Sunt şi leacul nebuniei,
Îndulcesc a ta durere,
Doar mai bine să îţi fie ...
Să-ţi fiu caldă mângâiere ...
Imi place o astfel de boala. :d
RăspundețiȘtergere@dddecster: eh, da' ce te faci cand vrei sa scapi de boala ?
RăspundețiȘtergereDe ce sa scapi de ea?
RăspundețiȘtergere@dddecster: cand "durerea" nu mai poate fi indulcita :D
RăspundețiȘtergereO savurezi asa, amara :p
RăspundețiȘtergere@dddecster: ca cafeaua (sic!) :P
RăspundețiȘtergereExact :))
RăspundețiȘtergereNu te plictisesti sigur cu astfel de "boala":P
RăspundețiȘtergereUneori intradevar, durerea nu se mai poate indulcita..Dar daca iubesti, iubesti pana si durerea ce ti'o provoaca..
RăspundețiȘtergere