Până când ...
lumile noastre se vor cununa
şi se vor uni până-n adâncuri ...
Până când
zorile vor aţipi timide
sărutându-şi frunţile sub rouă ...
Până când
chemarea-ţi va trezi amurgul
rătăcit într-o lume cu umbre...
Îţi voi păstra
sufletul strâns în pumn la piept ...
Voi gusta
din dorul ce gândul ţi-l respiră ...
Te voi pierde
în lumea-mi şi ... şi ...
şi te voi ... săruta ...
4.11.2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu