Știu, mamă...

Ştiu, mamă, că ţi-i greu să ne tot vezi plecând
Să nu ştii când ne-ntoarcem
Şi să ne porţi în gând...

Ştiu, mamă, eşti slăbită şi dorul te frământă
Doar gândul revederii e cel care te-ncântă...
Si-atunci îmbrăţişarea de ar dura o viaţă..
Ah, mamă, dulce mamă... 

Lacrimile-ţi curg şuvoaie de fiecare dată
Mi-i sufletul prea trist să-ţi fiu departe, tată...
Si îţi sugrumi durerea aşa cum ştii mai bine
Când glasul meu te roagă să ai grijă de tine...

"Avem grijă de noi. Voi să fiţi liniştiţi"
Aşa îmi spui, părinte, în prag de despărţire
Si plec zâmbind la drumu-mi
Purtându-vă în mine...

27.12.2015

N-am învățat să mor

N-am învăţat să mor!
Departe-mi este gândul
Şi visu-mi călător
Tovarăș e cu vântul. 

N-am învăţat să mor
Fărâmă cu fărâmă...
Aripi nu am să zbor
Nici umbră să-mi rămână. 

Sub neaua tremurândă
Pribeagă-mi este fiinţa
De-atâta dor flămândă
Tot cere să se ascundă. 

Se zbate-ntr-un fior
Necunoscut cu firea
N-am învăţat să mor
Nici să mă lupt cu vremea...

Tovarăș e cu vântul
Şi visu-mi călător.
Departe-mi este gândul...
N-am învăţat să mor!

Bilet de tren

Fum după fum... Târziu...

O ceaşcă de cafea uscată.

Urme de ruj de buze frământate

De dor... Târziu.

Bilet de tren doar dus.

Urme de parfum pe suflet... Târziu.

Paşi grăbiţi purtând trupul

Spre-un noian de amintiri... Târziu.

Fum după fum... Târziu...

Amăgind foamea de tine.

Îmbrăţişare cu foc de sine.

Urme de ruj de buze frământate... Târziu

Două umbre

Două umbre împietrite îsi petreceau paşii prin livada vieţii. 

Culegeau parfum de flori de măr, 

alintau cărări cu talpa gândului, 

se-mbrăţişau cu pârâiaşele izvorâte din fărâmă de lume bătăturită, 

suflau baloane de săpun din lut mestecat de guri nesărutate. 

Într-o zi două umbre îşi legănau sufletele in caruselul vieţii...