Nopțile sunt tot mai reci, iar clipele atât de eterne, unduindu-se dureros prin fiecare venă a ființei, a gândului sfârtecat de acele ceasornicului. E-atât de târziu și-atât de departe infinitul... infinitul nostru... E-atât de târziu... și-nmuguresc iar gânduri de îndepărtare. Și-auzi-mi dorul de ființă, și-auzi-mi dorul de cald, de tine, dor de dor...
Doar amurgul pare mai prielnic... și-nserarea dulce când orele iubirii horesc în jurul ființei și-alintă rămășițele celei ce-a fost...și ființa se scurge-ntr-un dor al ființei..."
din mine...
