joi, 15 august 2013

Diagnostic: suflet instabil emoţional

Sufletul meu e instabil emoţional. 
Se îndrăgosteşte des 
şi râde şi plânge 
Şi se dă cu capul de zăbrelele
între care-l găzduiesc.
Mă urăşte.
Îmi taie venele în fiecare noapte
dinspre frământările interiorului.
Îmi soarbe suflarea rece
Spre a trimite săgeţi de iubire.
Mă urăşte.
Vrea să evadeze des.
Abia mi-l mai ţin.
Mă ameninţă des că nu ar fi al meu
Şi-mi soarbe din nou suflarea.
Mă urăşte
Pentru că-i înec cuvintele,
Pentru că-i tai fiecare braţ
Pe care vrea să-l întindă.
Nu mă mai vrea.
Mă urăşte.
Nu-l mai cunosc,
Nu mai încape în mine.
Se înstrăinează şi mi se-ascunde.
Mă sinucide.
E clar: mă urăşte.
V-am spus,
Sufletul meu e instabil emoţional.

August 2013




miercuri, 7 august 2013

Unei iubite ... oarecare

Știi tu, dar, iubită dragă,
pașii ce spre cer te poartă ...
parcă-n vis sau pe pământ,
mi te scaldă-n orice gând ...

Și-s dureri cum numa' mama
știe-a strânge-n pumn sărmana...
ăsta e calvarul ființei,
să fiu pradă neputinței.

Dară tu, iubită ... tu ...
cum să sfarmi în dor și nu
vrei să-mi sufli dor, iubire,
smulgi din mine-orice trăire...

Tu... o stană umblătoare ...
mult prea cruntă visătoare...
rupe-ți-aș din sân suflarea,
să-ți știu veșnic sărutarea ...

Tu ... și cum mă-mbii în vis ?
Cum mă pierzi spre Rai închis ...
dăruindu-mi vechi păcate,
doar prin șoapte ... doar prin șoapte ...

Blestema-te-aș, dar cu fală ...
căci îmi ești preasfântă boală ...
ce-mi sugrumă azi ființa ...
zac și doare neputința ...

Se întomnează-n noi ...

Se întomnează iar ...
Se zbate firul ierbii,
Se scurge mult amar
În apa ce beau cerbii ...

Ne vestejim și noi,
Și rătăcim în noapte
Și putrezim de ploi,
Hrănindu-ne cu șoapte.

Azi stau salcâmi să cadă,
Sub vânt rebel de toamnă,
Frunziș pe orice stradă...
Natura vrea să doarmă...

Ni-i tot mai tristă ființa
Iar sufletele fade,
Și strigă neputința
Din eul ce se zbate...

Iar norul gri și plin,
De ploaie grea și rece,
Se-avântă-n peste crinul
Ce capul dă să-l plece ...

Și ne-mbătăm trăirea
Cu-o urmă de parfum
Să nu știm amurgirea
Ce va să vină-acum...

E toamna cea mai cruntă,
Și vestejit e totul,
De frig se tot scufundă,
Și cerul și pământul ...

Se-ntomnează iar ...
ne vestejim și noi ...