stinge-mi, iubite,
focul din călcâiul
ce mă poartă
mereu spre tine ...
ce m-alunecă
în lumile tale
care atât de des
în cale mi se-nchină ...
stinge-mi, iubite,
scânteia din privire
care îți tremură
fără milă sufletul ...
și te cheamă ...
și te poartă ...
și te duce ... pe- aceleași căi nebănuite ...
stinge-mi, iubite,
focul din călcâiul
care mă grăbește
de-atâtea ori spre tine...
