marți, 29 martie 2011

Liniştea de care am nevoie

Chipu-ţi senin 
îmi dă liniştea 
de care am nevoie, 
mi-aduce bucurie,
mi-alină sufletul ...
Ce-aş mai putea 
să-ţi cer ?

Ochi-ţi senini
mi-alintă gândurile
atunci când am nevoie;
îmi dau încredere;
îmi dau fiorul...
Ce-aş mai putea 
să-ţi cer ?

Mâinile calde 
m-alintă ...
îmi dau liniştea;
înlătură teama... 
când suntem doi ...
Ce-aş mai putea 
să-ţi cer ?

Vorbele-ţi sunt tot ...
Gesturile-ajung ...
Atât de puţin ...
Şi cât de mult ...
Ce ?
Ce-aş mai putea 
să-ţi cer ? 

28 martie 2011

vineri, 25 martie 2011

Clepsidră ....

Timp, opreşte-te o clipă
Să-ţi număr fiecare strop
De fin nisip ce stă-n clepsidră…
Să pot din drumu-mi să mă-ntorc…

Să trec voios pe lângă ore,
Să mă întorc la timpul meu,
Să cern din zilele cu soare
Fiorul dulce-al unui zeu …

Timp, opreşte-te un ceas
S-aleg cum inima îmi cere…
Dorinţele-mi suspină-n glas,
Se zbat blocate între ere …

Să cuget într-un viitor
Visând la ziua ce mi-a fost
Făclie veşnică de dor…
Ce-mi arde-n vene cu un rost ...

Se scurg mai repede acum
Minute, ore fără noimă.
Se pierd amorurile-n drum
Pietre prind de braţe formă …

Dispar grămadă-n clar de noapte
Timide ore dintr-un ceas …
Se-aud sub cer atâtea şoapte …
Cu timpul luptă într-un glas …

Cad pic cu pic frânturi în sticlă …
Timpi tot mai grei nebuni se-adună …
Din fumul alb ce se ridică
Ore-nsemnate cer furtună …

21 martie 2011  

duminică, 20 martie 2011

Când într-o zi ....

Când într-o zi
îţi va fi dor de mine ,
voi încerca să nu mai fiu...
că-ţi fac mai rău şi nu mai bine
am învăţat de azi să ştiu.

Când într-o zi
mă vei striga din suflet,
voi încerca să nu mai fiu...
spre infinit mă voi porni încet...
am învăţat că nu te ştiu...

Când într-o zi
mă vei dori mai mult,
voi încerca să nu mai fiu...
că-ţi fac mai rău chiar şi în gând...
m-ai învăţat să pot să ştiu...

Când într-o zi
vei vrea ca eu s-ascult,
acolo eu n-am să mai fiu...
că-ţi fac mai rău şi tot mai mult...
de astăzi vreau să pot să ştiu...

2 februarie 2011  
  

Te caut ....

Te caut prin pulbere deasă
să-mi legeni de noapte-al meu somn...
te caut, fantasmă frumoasă,
să fii mândru al meu domn...

Te caut prin nori de mătase
să-ţi mângâi chipul de înger...
te caut prin umbre albastre,
să vii să plutim în eter...

Te caut prin gânduri pierdute
să-ţi sărut chipul de lut...
te caut pe-alei neştiute,
să-mi trăieşti tot mi mult...

Te caut prin somnul adânc
să-ţi simt fiecare suflu...
te caut prin orice gând ...
în orice nimic să te aflu...
vreau...


4 februarie 2011

„Ploaia are gustul tău“

Se lasă din nou primăvara…
Muguri bat timizi în coajă,
Inima-i zvâcneşte ca-ntâia oară,
Cununi împleteşte din crudă mlajă.

Picuri scaldă nori de-argint,
Ceru-mbracă nou veşmânt.
Gânduri zburdă-n labirint,
Printre pomi tresare-un cânt.

Picuri moi îi scaldă chipul,
Păru-i prinde viaţă iar…
La un pas respiră visul…
Flori de măr primeşte-n dar…

Picuri dulci i-alintă gura,
Doru-i naşte reci fiori…
Regăsind în drum făptura
Îi închină-altar de flori…

«Hai, iubito, dă-mi parfumul
Ce-amăgeşte orice zeu.
Dă-mi-te şi lasă drumul !
Ploaia are gustul tău…

Îţi voi da întâia oară
Lună veşnică de mai…
Vei uita de lume-amară;
Doar o oră să-mi mai stai…

De nu-ţi e cu supărare,
Am să jur pe Dumnezeu…
Eşti doar una-n lumea mare…
Ploaia are gustul tău…

Seci cuvinte-mi sar pe buze,
Însă, tu eşti poezie…
Pentru starea-mi nu am scuze…
Zeul trebuie să ştie…

Dă-mi parfumul ce-ţi tresare
Din cununa de cireş…
Dă-mi să-ţi fur o sărutare
Să simt gustul de măceş…

Ai să vezi, tu, mândra mea
Că-ntr-o clipă de răgaz
Vei fi unică, tu, stea…
Ai să uiţi de-orice necaz…»

Mâinile-i se pierd prin flori…
Trupu-i tremură pierdut…
Pe-al mândrei chip se nasc fiori
De-abis… de-amor şi… neştiut…

«Ştiu… eu ştiu, voinic de munte,
Cum ademeneşti tu corbi…
Pieptul vrea să mi te-asculte,
Însă trupul tu îmi sorbi…

Îţi citesc pe chip dorinţă…
Ştiu că uiţi de orice-amor,
Însă nu-i loc de căinţă
Când şi glasu-mi naşte dor…

Că în veci voi trece munţi,
Eu mă jur pe al meu zeu…
Tu croieşte-mi din flori punţi…
Eu îţi dau parfumul meu…

Ştiu că-n lumea asta mare
Ploaia-i rece şi prea deasă,
Însă-n plină primăvară…
Simte-mi cruda mea mireasmă…»

Picuri dulci i-alintă chipul,
Nori de-argint se pierd în zare…
Primul vânt îi mişcă trupul,
El voinic, ea mândră floare…

Codrul cântă tot mai lin,
Crengile se strâng grămadă,
De parfum clopotu-i plin…
Zeii vor minuni să vadă…

Ia un strop parfum de floare
Cât să-şi scalde buzele…
Simte-n vene-o cingătoare…
Vin deasupra-i muzele…

Şi din roze-i fac cunună
Pentru nunta ce vor face…
El voinicul … vrea să-i spună…
Mândra floare însă tace…

«Tu, iubito-ţi ştiu parfumul
Ce-amăgeşte orice zeu…
Mi te-ai dat… departe-i drumul…
Ploaia are gustul tău…»

8 februarie 2011

Ai grijă ...

Ai grijă de suflet,
de minte.
Ai grijă de tine,
de toţi.
Ai grijă de tot
ce-i frumos.
Ai grijă de zile,
de viaţă.

Ai grijă să-ţi faci
viaţa plină
de flori, de parfum
şi de rouă,
de dulcele gust
şi de apă,
de cerul cu stele
şi lună.

Ai grijă ca-n ore
de noapte,
să numeri din zi
fapte bune,
să fii mulţumit
tu cu tine,
să ştii să te bucuri
de tot.

Ai grijă s-alegi
dintre toate
doar căi luminate
şi drepte,
să ştii să dai rost
pentru viaţă,
să ştii să fii om
pentru tine.

Ai grijă de minte
şi suflet,
să fii sănătos
şi citit,
să dai sfaturi bune
şi sfinte,
să fii un exemplu
mereu.


Ai grijă tu, om,
şi te roagă,
cu tine zeii
să fie,
să ai gânduri drepte
mereu.
Ai grijă de tine,
de toţi.

Ai grijă de minte
şi suflet.

21 februarie 2011

Când tone de pământ …

Când tone de pământ vor curge peste tine,
Oare îţi mai pasă de-ai făcut rău sau bine ?
Oare îţi mai pasă de cei care te plâng ?
Oare te mai leagă de pământ vreun gând ?

Când va ploua sărat de la atâtea lacrimi,
Te mai gândeşti tu oare la ale lumii patimi …
Te mai gândeşti tardiv la toate ce-ai făcut…
La faptele cumplite sau lucrul mai plăcut ?

Când va ţipa deasupra-ţi o voce-ndurerată,
Unde vei bântui, suflet fără soartă ?
Unde vei colinda cel ce-n lume-ai fost
Dintre păgâni, creştini, un simplu om anost …

Cât îţi va trebui să ştii că-n astă lume
Nu vei trăi de-a pururi prin simplul al tău nume…
De l-ai tratat cu grijă şi-i sus pe piedestal,
Să ştii că tot ai parte de al morţii val.

Şi lumea te va plânge o zi sau poate-o lună,
Vremelnic eşti văzut ca fostă fiinţă bună,
Dar vremurile trec şi intri-n întuneric,
Rămâi şi tu-n „anale“ ca un biet nimic…


Când tone de pământ peste tine curg…
Regrete şi suspine tot mai greu ţi-ajung…
Ai fost un trecător în marea de fiinţe,
Ai fost un simplu vis prin tone de dorinţe …

21 februarie 2011

Să-ţi fiu şi să-mi fii …

Dă-mi mâna ta
să ştiu de-i calea dreaptă,
să aflu despre soartă,
să-ţi simt tăcerea …

Lasă-mă să mă pierd
în al iubirii dulce fior,
să-ţi cânte trupul despre amor,
să-ţi dezleg misterul …

Dă-mi umbra ta de seară
să-mi învelesc în ea dorinţe,
să ne unim în gânduri şi fiinţe,
să-ţi fiu de-a pururi …

Învaţă-mă despre cuvinte,
să ştiu să te-alint în şoaptă,
să te cunosc cum nu ai fost vreodată,
să-mi fii de-a pururi …

Ia-mă departe de lume
să-ţi fiu şi să-mi fii în veci,
spre rai pământesc mă petreci…
să-ţi fiu şi să-mi fii …

11 martie 2011