Romane, tu, ajuns in prag de suferinta
Plangi amar si tremuri de cainta...
Se duc valorile... tot pier pe rand.
Cat le-ai avut alaturi nu ai avut cuvant...
Se duc pe rand artistii, scriitori, poeti
Ignoranta crunta cum poti tu sa iti ierti ?
Cat inca mai respira de bine nu ai gand,
Acum cu pasi grabiti se-ndreapta spre pamant...
Si te cuprinde teama ca ti se scurge seva.
Romane, radacina-ti dispare undeva.
Raman doar niste copii total nereusite,
Se duc pe rand artistii spre zari nedeslusite.
Tot mai des de fier cortine cad...
Pier suflete curate pe-acelasi negru vad...
Roman, ce esti, ce lumanare-aprinzi
Arata-ti sufletul in vechile oglinzi.
Te pierzi si tu cu seva ta de dac...
Statura de roman si graiul om te fac...
Sa pretuiesti valoarea si neamul ti-a fost dat,
Sorbit de vremea buna, de genii ai uitat.
Ti-i amintesti cand filmul se termina,
Cand teatrul se inchide, poemu-i fara rima...
E prea tarziu, romane, sa te-nchini...
In loc de flori, o viata au primit doar spini...
6 noiembrie 2010
luni, 8 noiembrie 2010
luni, 1 noiembrie 2010
Intr-o luni...
Intr-o luni
Pasi-mi vor grabi spre gradina miracolelor
Trupu-mi va dori culoarea muscatelor
si se vor contopi...
Intr-o luni
Vom uita de grijile din negri nori
Vei culege aripi si gand sa zbori
iti voi darui.
Intr-o luni
Ne vom pierde-ntr-o lume albastra
Si stele pe cer... apa-n glastra
Muscata iti cere...
Intr-o luni
Dorintele vor capata si forma, contur,
Iar visele-ti vor atipi pe un covor prea dur...
dar se vor implini...
Intr-o luni
Buchete de flori vor vesti primavara
Din nori catre cer imi vei zidi o scara
timid voi pasi...
Intr-o luni
Din pagini vechi voi culege versuri,
Catrene-ti voi sopti in mii si mii de ganduri
tu le vei auzi...
Intr-o luni
Vom trai fericirea si dorul sublim
Se va sterge sub palma...si cat ne dorim...
Ea- simpla-i fericirea...
Intr-o luni
Ne vom striga nebuni de dor pe nume
Si nimeni, dar nimeni nu va sti pe lume
cine vom fi...
Intr-o luni
Vom alerga...vom trai...vom respira... vom iubi...
Vom zambi...vom respira...vom trai...vom iubi...
toate-ntr-o singura zi...
(21 iulie 2010)
Pasi-mi vor grabi spre gradina miracolelor
Trupu-mi va dori culoarea muscatelor
si se vor contopi...
Intr-o luni
Vom uita de grijile din negri nori
Vei culege aripi si gand sa zbori
iti voi darui.
Intr-o luni
Ne vom pierde-ntr-o lume albastra
Si stele pe cer... apa-n glastra
Muscata iti cere...
Intr-o luni
Dorintele vor capata si forma, contur,
Iar visele-ti vor atipi pe un covor prea dur...
dar se vor implini...
Intr-o luni
Buchete de flori vor vesti primavara
Din nori catre cer imi vei zidi o scara
timid voi pasi...
Intr-o luni
Din pagini vechi voi culege versuri,
Catrene-ti voi sopti in mii si mii de ganduri
tu le vei auzi...
Intr-o luni
Vom trai fericirea si dorul sublim
Se va sterge sub palma...si cat ne dorim...
Ea- simpla-i fericirea...
Intr-o luni
Ne vom striga nebuni de dor pe nume
Si nimeni, dar nimeni nu va sti pe lume
cine vom fi...
Intr-o luni
Vom alerga...vom trai...vom respira... vom iubi...
Vom zambi...vom respira...vom trai...vom iubi...
toate-ntr-o singura zi...
(21 iulie 2010)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)