Povestea lor

Se lasa-amurgul rece odata cu tacerea
Si totul împietreste … si codru-i atipit…
Doar stele sus pe bolta din cerul amortit…
Stele…si-a lor vapaie anima mangaierea…

Si florile îsi nasc parfumul catre sat …
Si pasarile-si canta de seara triste ritmuri.
Amorul naste de dor nebanuite simturi,
Iar codrul îsi asterne de frunze moale pat.

Nici vantul nu mai sufla, se pierde în vazduh
e-o liniste morbida nascuta-n asfintit.
Se cerne o poveste în codrul amortit
Cand el si ea se pierd într-un acelasi duh.

Si mainile-i de fier le cer pe ale ei…
Si ochii de smarald vor tandrele priviri…
Si talpile-i tot cer pe urmele-i sclipiri
Sa-i lumineze drumul dintre atatea cai…

Natura-i deopotriva si-i da avantul vietii
Si trupu-l tot conduce spre a lui mireasa
Din toate cate-au fost e parca mai frumoasa
Din toate cate-au fost… îi da dorinta vietii.

Cu-aceeasi sete oarba o cere întru totul
Cu-acelasi dor nebun i se pierde-n brate.
Se nasc orice clipa de infinit sperante…
Sa piara clipa… sa piara-n nestiut…

Si mainile-i de fier se pierd în parul fin…
Si buzele-i de miere de dor i se framanta…
Si-n visul nesfarsit parca natura canta
Cand asa departe e lumea de pelin…

Trupu-i cald se pierde sub rece mana lui…
Si tremura cum… vantul bate frunza…
Si-i totul o poveste asa cum n-a mai fost
Pana si frunza moarta îsi gaseste-un rost…

Devin tot o fiinta ce lumea o colinda…
Acelasi duh se pierde pe valea-ncremenita…
Ea îl saruta tandru… el trupul îi alinta…

Flori de liliac...

Flori de liliac pe buze de septembrie.
Parfum de crizantema si iris imbie,
Petale de branduse pe aripi de toamna,
Culori de cavaler pe parul blond de doamna...

Pamantul rumenit de sete tresalta
O ploaie zgomotoasa, rece sta sa-l scalde.
Toti pomii vestejiti de frunze se dezbraca
Ceasul sta in loc, ore vrea sa-ntoarca...

E-o toamna rece- prima-n calendar.
Cerul se deschide, din nouri lasa-un dar:
Ploi si roua, umbra deasa...cad.
Covor se-aseaza frunze moarta si cetina de brad.

Si-n vis de noapte cu flori de liliac
Se-mpletesc cununi cu frunze verzi de mac.
Se joaca-o hora a ielelor de toamna,
Petrece-n dor de soare, ruginie doamna...

In nebunie de gust si de culoare,
Fete palide se pierd tacit in departare.
Este-o poveste veche din copilarie
Cu flori de liliac si praf de feerie...

Culori de cavaler pe parul blond de doamna.
Petale de branduse pe aripi de toamna.
Parfum de crizantema si iris imbie.
Flori de liliac pe buze de septembrie.

18 octombrie 2010

Balada omului sarac

...se-avanta catre lumi de faima.
Se vede rege, imparat
Nu simte-n vene nicio spaima
De griji parca a uitat...

Cu ochii-nchisi spre nemurire
Viseaza-n taina cu mult dor
Gusta bani si fericire
Se bucura de-un strop de-amor...

In mana - cheie de palat.
Pe cap de casmir caciula...
Par carunt , barbat bogat.
Musafiri, masa destula.

Dar vremea-i parca impotriva...
Si tuna, casa-i se framanta...
Buimac in ora prea tardiva,
Omul sarac la cer se-ncrunta.

Si blestemand in gand, sarmanul...
Visand timid spre-un loc mai bun...
Uita ce gust are banul...
Si-afara fulgera...si ploua...si tuna...

Cu ochii-nlacrimati de-amar
Gusta dintr-un colt de paine
Vin- o gura din pahar
Sa-i ajunga pana maine.

Lemne-n foc- doar cate unul.
Zdrente-i tin de cald gramada.
In casa-i ploua cu furtunul...
Tot tavanu-i sta sa cada.

Nici copiii nu-i mai are
Sa-i aduca-o multumire
Sta plangand la lumanare
Vrea un dram de fericire.

"N-am avut noroc in viata..."
Isi tot spune-al nostru om...
Fara pofta sau speranta,
Dar cu iz de mare domn.

Si sufland in lumanare,
Ghemuindu-se-n culcus,
Omul merge la culcare
..."Ia sa vezi averi acus"...

18 octombrie 2010

Balada betivului

... si tot se-avanta catre mal,
Dar santu-l trage într-o parte ...
De sub caciula-i sare -o carte,
Iar din cojoc- paharul gol.

Voinicul sprinten se ridica
Si-nainteaza în genunchi.
În palme paie stau manunchi
El simte însa-o tinerica.

Strigand în gura mare
Ca un erou martir
De la vecini vrea închinare
De la straini- vin crud ca bir.

C-un bat uscat în vant loveste
Si tot se crede luptator;
Iar de pamant se tot izbeste
Se crede print triumfator.

Dar zeci de lumi iar se perinda,
Prin mintea-i rece, aburinda ...
Acum e Stefan luptator,
Acum e calul tragator.

Ba cere mila, îndurare...
Ba tipa dupa servitori...
Mai face-un pas catre carare
Si da de cativa cersetori.

Si unul cere din nimic...
Si-al nostru vrea ce altul n-are...
Bani cere mosul garbovit,
Betivul aur, felinare...

Si-n nebunia lor nefasta
Si-n lupta dupa tron mai bun,
Din zari se-avanta o nevasta...
Betivul fuge ca nebun.

Întors în lumea efemera,
Cu fiinta-i stoarsa de alb vin,
Cand în pahar varsa venin
Se scalda-n soarta-i paupera.

Eroi se cara rand pe rand;
Dispar usor si lumi de fier...
E doar betivul si-al sau gand...
În loc de vin, bea scump eter…


22 decembrie 2009

Balada amorezului…

… se-avanta pana-n nori de visuri
Se scalda-n miere, pur argint
Din mii de lumi ia multe biruri,
Niciunul nu-i amorul sfant…

Se rataceste-n vers de seara,
Dar nu e singur, simte flama…
Sufletu-i vinde seva amara
Dispar încet raul si teama…

Se-nvaluie-n praf de cristal,
Inima-i cere din flori dulce parfum…
Si orice tandru vis devine ideal
Culege visuri din orice fir de fum.

Sufletu-i se pierde cand soarele apune…
Cerseste dintre nori doar tandre paradisuri.
Si îi danseaza trupul cum inima îi spune
Doar ritmul e acelasi, pe diverse canturi…

Sunt atatea rime ce i se scalda-n gand…
Sunt atatea simturi ce fiinta le încearca…
Iar trupul tot le gusta asa… rand pe rand…
El e cel mai bogat în lumea asta stearpa.

E-atat parfum de dragoste-n vazduh…
Se-mbata si cand vantul bate lin.
Din frunze moarte aude cantul… uff…
Se pierde fiinta-i în sentiment sublim.

Si-nvaluit în roze purpurii
Îngerii-l poarta spre un meleag strain.
Priveste-n dar atingeri timpurii
Îsi spala simtul de amar venin.

Iubirea îi da aripi la care n-a visat…
Totul ramane-n loc, doar inima îi bate.
Ieri un om sarac, azi mare împarat
Dar bogatia sa-i în inima salvata…

E-atata fericire în ochii de smarald…
Totul în jur se pierde de la atata ger…
Doar trupul lui respira si-i e… atat de cald…
Cand stelele rasar, iar ganduri rele pier.

E tot ce si-a dorit în viata…
Tot îl hraneste, nici sete nu mai simte …
Si tot dormind, înca mai e speranta
Ca inima-i flamanda… înca nu îl minte…


8 februarie 2010

Esti fericit ?

Privesc în ochii ce-ti tremura de dor...
Ma-ntreb... Esti fericit ?
Te pierzi usor cu gându-ti calator
Si-n lumi de rai te lepezi ratacit...

Zâmbetu-ti tradeaza sufletul pierdut ... si el...
Cumperi vorbe bune si vinzi la rându-ti tot.
Primesti în schimb doar un gând si el rebel...
Dar parca asta-i tot ce vrei... tot...

Parfum de visuri de ieri neprihanite
Îsi cere dreptul, în mreje sa te prinda...
Pornesti cu tine pe cai nebanuite,
Dar al tau "eu" din cer adânc te striga...

Lacrimi reci, amare îti brazdeaza chipul...
Si strigi la rându-ti ca sunt de fericire...
Dar te tradeaza ochii ce-si cânta chinul
Esti fericit, copile, sau mori de fericire ?

Ce norme poarta a ta fericire ?
De când minciuna cu mila-s mâna buna ?
Cum te hranesti din visuri de iubire,
Când lumea iar se pierde în norii de furtuna....

Cum poti sa sari voios pe a vietii scara ?
Cum poti sa dai si norilor culoare...
Nu stii ca totul urca, dar repede coboara ?
Asta-i pentru tine, copile, fericire ?

Esti fericit ? Si tu pe tine pe întreaba...
Nu lumea are dreptul la a ta socoteala...
Dar tu, nu fii tu însuti o fiinta mult prea oarba...
Când anii trec usor în alai de gala...

Gaseste-ti fericirea cu pretul bunastarii.
Nimeni nu se întreaba de tie-ti este bine,
Dar tu pe tine nu te da uitarii.
Da-ti un raspuns: esti fericit ? ti-e bine ?

27 ianuarie 2010

Vocea femeii

Ce-ascunde-n ea, faptura, ea, femeia ?
Ce taine poarta si care-i este pretul ?
În câte lumi se-mparte si care-i este cheia ?
Atâtea întrebari, ea-i una si unul e misterul...

Te-ai întrebat vreodata ea câte gânduri are ?
Ai cercetat cândva de unde vine serul ?
I-ai citit vreodata în ochi taina cea mare ?
Atâtea întrebari, ea-i una si unul e misterul...

Nu te-ai pierdut nicicând în ochii ei ca mura ?
De ce când te atinge stana de piatra-i... gerul ?
Cum ochi-ti lacrimeaza când plânge ea, faptura ?
Atâtea întrebari, ea-i una si unul e misterul...

Îi stii povestea-n parte de la început ?
De ce când îti vorbeste... povestea-si pierde firul ?
De ce în ochii ei te simti pe veci pierdut ?
Atâtea întrebari, ea-i una si unul e misterul...

De ce si ea se pierde când gândurile cer ?
O vezi asa slabita când lupta cu fiorul ?
Cum poate sa respire din totul... pur eter ?
Atâtea întrebari, ea-i una si unul e misterul...

I-ai auzit vreodata vocea... acea voce tacuta ?
I-ai auzit vreodata glasul ce lumea o colinda ?
Cu-atâtea întrebari, ea minte... nu-i pierduta...
Doar sufletul ei cald prin suflete perinda...

Închide-ti ochii pentr-un moment de aur...
Lasa-te purtat de-un murmur de cristal...
Încununat vei fi pe veci cu tineri lauri...
Când femeia îti va da al inimii altar.

Ascult-o si atunci când tace...
Culege-i dintre gânduri doar rece, el fiorul...
Gaseste-o când se crede ratacita-n pace...
Atâtea întrebari, ea-i una si unul e misterul...

Ultimul cantec

Se-aude in ecou din departare...
O silaba stearsa dintr-un vechi poem.
Se scurg fiorii reci din trup de lumanare
Si sufletu-i se-ndreapta spre vesnicul Eden.

Pe note ridicate ii joaca iarasi simturi...
Pasii stersi se pierd printre doua rime,
Glasu-i tot indeamna spre vesele canturi,
Dar imprejur... doar vantul... din ceata canta... nimeni...

E-un tril cum n-a mai fost vreodata...
E-o rima ce n-a avut pereche...
E-un glas din vocea de-altadata...
E sufletul cu-aceeasi haina veche...

Si cum din umbra tresar versuri...
Si cum din lut viata prinde...
Asa ratacitor orbeste, iar pe drumuri...
Sufletu-i calator de dor si frig se minte...

Si cum de frica trupu-i canta...
Si cum de dor, tremura-n rime...
Mainile-i reci spre cer s-ajunga
Vor... tot in vene reci sa simta...

Respira in nestire un aer pur din cantec...
E ultimul din zeci de gri balade...
Cu-acelasi vant de ger, secunde, ore trec
Citeste-n dor de sine si aude-n soapte...

Se pierd fasii de suflet pe aripi de smarald.
Se-nchid de-al noptii ceas imense porti de fier
Si-n dulce grai de cant, trupu-i tot mai cald,
Doar sufletu-i mai bea din aer scump eter....


8 mai 2010

Tu, frumoasa…

Cât esti de frumoasa…
si tot ma uit la tine…
Si nici ca nu ma satur
sa-ti mângâi cald privirea.

O minune sta sa cada
din albastrul cerului…
Ochi-ti râd o noapte-ntreaga
sus, spre poarta raiului.

Tremurânda-ti mâna calda
pipaie firave flori…
Suflul minte-o lume toata
tu te pierzi sub reci fiori.

Din adâncul fiintei tale
des razbat doruri rebele…
Simturile-ti dau crezare
doruri, visuri…pier si ele…

Închide ochii pentru un minut
sa-ti simt si eu din sine nelumina…
Trupului sa cânt tribut…
Pierde-te si tu…
Doar…întinde-mi mâna…

23 noiembrie 2009

Tablou de primavara

Ceru-si scutura de puf toti norii
Muguri verzi se scald sub soare,
Pomi transpira prin toti porii,
E-asa frumos...multa culoare.

Pasari cauta cuib vechi
Si îsi cânta vesel tril,
Peste vai pustii petrec
Peste codrul- vechi umil.

E primavara ce iarna ne-a lasat.
E visul unei nopti dintr-o poveste.
E anotimpul vesel ce naste peste sat...
Si haine noi îmbraca toti pomii peste creste.

Sunt mii de flori ce ne vând parfum
Si ne petrec agale spre-o lume minunata
Si papadiile îsi scutura puf în fum
Sunt mii de gânduri dintr-o alta data.

Gândaci tresar din fir de papadie
Asa firavi, zâmbesc timid spre soare
Când pentru ei o zi e vesnicie
Se bucura de parfum si culoare.

Ghiocei se-nchina spre umedul pamânt
Si tremura cu dorul de zapada.
În tot acest tablou se nasc rime-ntr-un cânt
Se simte peste tot teama de-o lume fada.

Si împletesc din ramuri verzi o rama
Colivii se tot ridica în pomii-ntineriti...
E peste tot minune, a tineretii flama
Prind viata si bulbii cei mai umbriti.

Miros de primavara se-aduna în sticluta
Vântul poarta petale pe ale sale aripi
Cununi se împletesc cu flori de panseluta
Albini se tot plimba de la flori la stupi.

15 aprilie 2010

Se cere vie

Se-nalta catre nori de visuri
Ce-i cern din puf acelasi dor…
De-mbratisari din reci pamanturi
Se pierde trupu-i calator…

Se cere vie intre stele
Din negru colb se tot ridica
De doliu stau la usi perdele
Din tot ce e, nu simte frica…

Si aripi stau sa ii plesneasca
Din trupu-i de timp sfaramat
Celule moarte vor sa-i creasca
Pe trupu-i tot mai intunecat.

Nici vocea nu o mai ridica
Nici mainile nu-o mai asculta
Din om maret devine mica….
Particula din sfera muta…
Ochi de gheata-i cresc pe chip…

15 aprilie 2010

... sa-ti fiu un anotimp

Cum toamna-si pierde sub rece vânt vestmântul...
Cum printre nori se scalda si tinerele stele...
Asa cutreiera-vei prin codri verzi cu gândul,
Iar eu... voi fi mereu la poarta dintre vise...

Asa cum iarna îsi petrece stelutele- nghetate...
Asa cum iarba piere sub greu omat de ceara...
Cum tu iar te vei pierde în lumi fara dreptate,
Iar eu... voi fi mereu straja pe-aceeasi scara...

Cum primavara va-mbia cu parfum îmbatator...
Cum flori de mai vor învia cu proaspete culori...
Asa încet vei atipi lânga dulce apa de izvor,
Iar eu... îti voi cânta în gând... acelasi cânt...

Asa cum vara soarbe din paiul verde seva...
Asa cum puful joaca sub clar de luna plina...
Tu ma vei cauta sa-ti spun acel „ceva”,
Iar eu nu voi fi acolo... dar te voi cauta...

Asa ma ceri si vrei sa-ti fiu un anotimp...
Cum anul cerne si toamna peste vara...
Asculta-ti gândul... si sufletul... nu-i timp...
Secunda si orele si clipa-s grea povara...


10 martie 2009

Roze albe

Ai sadit în inima un trandafir- iubire;
Îl uzi cu lacrimi calde- e-un sentiment curat
Si totul se preface-n frumoasa amintire
Când simti fiorul rece ce-n trup s-a integrat.

Sunt rose albe de dulce primavara;
Un cântec se aude din livada verde
Ce-ti sopteste-ncet un sunet de vioara,
Iar sufletul tau pur, el, limpede, o crede.

Parfum îmbatator te-nvaluie-n celest
Te-nalti spre culmi fara capatâi...
De mult urâtul nu îl mai contest
Caci tu esti rosa alba cea dintâi...

Inima-ti tresare în valuri tremurânde;
Un fior din umbra fraged se resimte;
Blând da glas firav lacrimii arzânde
Istorii vechi de rose iute le consimte.
Ramâne-n contemplare si calda fericire...
E glasul rosei albe ce se chema... iubire...

Ramura iubirii

Azi… cand iubirea coboara din cer…
Suflete-si canta o doina de-amor.
Nu mai vrei aer – traiesti în eter
Si-ti strigi jumatatea cu un dulce dor.

Pe ramuri tandre de iubire verde
Stau trandafirii roz si timpurii,
Caci inima-ti numai ce vrea vede
Iar iubirea-i raiul din neante purpurii.

Iubind iubirea- e un strop prea filosofic;
Caci un suflet uman alaturi tu vrei
Nu doar scrisoarea din vechiul plic
Ci calda rasuflare… e tot ce vrei…

O sageata nefasta îti naste speranta…
Visand în nestire te pierzi în pustiu.
Dac-ai sti ca azi începe viata
N-ai mai zambi iubirii asa de tarziu…

De clipa cand ai înflorit
De-a pururi îti vei aminti!
Caci toate s-au întiparit
În ale inimii faclii…

Sa simti si tu cum azi învie
O floare roz sub clar de soare
Si sa-i raspunzi cu-o parodie
Ca poate minte-a ei culoare!

Dar de-a-nflorit doar pentru tine
Asculta bland a ei chemare…
Doar o secunda … muza vine…
Raspunde-i cu … o sarutare…

Si anii trec, dar peste el;
Si trandafirul n-a murit…
E roz mereu… el e la fel…
Doar timpul parca a pierit!

Sub vraja ce-ti tresare-n suflet,
Sa uiti de timp si de real!
Iubirea azi nu are cuget
Ea e mereu un dor vital.

Noi toti culegem doar iubire
Si vrem iubire sa primim
Dar cand visezi în amagire
Te lupti pe un taram strain…

Poezie fara titlu

Canta petale de roz trandafir...
Joaca-o flacara sub largul nopţii
Cutreiera valea si vinde-un chilipir,
Zambeste acum... culoare da sorţii...

Tacerea învie din glastre muscata
Si-i tremura inima la prima-i vedere...
Se pierde sub stele... ea, dulce fata...
Cu paru-i în vant si buze de miere...

Cand ceru-si închide si ultima geana,
Trupu-i prea tanar se pierde si el...
Încet se topeste sub mana umana,
Abisul devine un vis ireal...

Si frunzele-si canta o doina de seara
Si clopote bat... rasuna-n scantei...
Copila-ai uitat de lumea amara...
Încet ... soptesc... tu nu trezi-te-vei...

Tot codrul îţi poarta minunea dorinţei,
Iar braţele-ţi calde vorbesc despre- amor...
Cu suflet curat si gandul fiinţei,
Sa nu uiţi, copila... totu-i trecator...



5 feb 2009

Nunta de gheata

Mii de amintiri stau treze
de la poale pâna-n creste...
Mii de voci stau marturie
a naturii bucurie.

Si când vântul bate-n dor,
Codrul cânta iar balade.
Timpul trece,-i calator
Neaua grea din cer iar cade.

Îmbracati în strai de nunta,
Pomii vestejiti prind viata.
Codrul poarta trena lunga,
Glas de-argint se pierde-n ceata.

Sub a pomilor gri umbra
Scârtâie din nou zapada.
Iarna zâna se vrea mândra
Codru-i cânta iar balada.

Ea, mireasa argintie...
El, un mire de pamânt...
Ea vrea vis si feerie...
El- caldura si cuvânt...

Si când nunta fura gata,
Când padurea-mpodobira...
De atâta grea zapada
Crengi si ramuri stau sa cada...

Dar din vârful plin de ceata
Mândrul soare se arata...
Codrul prinde iarasi viata...
Fericit sub strai de gheata...
el si mândra lui consoarta...


30 ianuarie 2010

Miere-n fum ...

Ma-ndrept spre norul greu de fum
Privesc cu dor la cerul negru
Suspin... ma-nchin la vesele fantasme
Merg pe un drum... citesc în stele...
Sunt nebun...

Ma dor litera, silaba si cuvantul scurt...
Ma dor cerul si pamantul...
Plang de luna, frunza moarta...
Plang cu flori, mireasma... cantul...
Sunt nebun...

Sap în lacrimi dulci de soare
Un mormant fara capac.
Gust veninul fara sare
Arunc miere-n fumul greu...
Sunt nebun...

Leg cuvinte-n greu blestem
Si-l arunc la întamplare...
Sunt un zeu, pagan sau...eu.
Merg în iad, rai sau deserte
Sunt nebun...

Marmura

Icoana sculptata-n veci cu lauri putrezi
Îti sopteste-n taina fiori de dor... auzi ?
Te cheama-n jocul curat al tristei sorti
Dar tu suspini cu taina si sa uiti nu poti !

Destinul ti-e oglindit asa timid în vise...
Tot ce-ti doresti cu teama-s doruri stinse !
Pornesti pe-un drum mintit si fals în nemurire
Tot ce-ti tresare-n cale sunt lacrimi de iubire !

Ti-e dor de fiinta, de lume si de tine
Esti o persoana ce spera-n soarta... bine...
Dar nu ocoli ce ieri ai dorit s-acaparezi
Caci mâine nimic din vorbe dulci nu crezi !

Germeni dintr-o lume fara capatâi
Asteapta... fermecati sa faca pasu-ntâi.
Se-ndreapta spre o cale... uita de-nceput
Si-si cânta-n nerabdare dorul ne-ncaput ...

Astept si eu... dar clipa nu mai vine...
Visez la nemurire... la viata în mai bine...
Întârzie mereu... ma lovesc de lume...
Si totul se razbate în vesnica genune...

Ma pierd

Printre spinii ceasului ma topesc tardiv…
Ma pierd într-un cânt al veseliei si al tainei...
Anii trec ... ma pierd cu ei....
Plângându-mi ieri, azi nu mai cresc.

Ma pierd într-un veac al neputintei.
Caut lumina si-mi port amar cainta.
Trec anii, iar eu ma pierd cu ei.
Ieri mi-au plâns, astazi lacrimi cresc.

Sunt o umbra a propriului meu eu
Ma topesc sub umbre de matase.
Ma pierd asa usor prin picaturi de ploaie
Si doare...doare... e timp necrutator...

În ceata

Sub soare ma scald într-o palma de raza...
Sunt eu...
Prin desertul nemilos sorb iute dintr-o oaza...
Sunt eu...

Ma zbat tardiv prin mii de întrebari...
Sunt eu...
Zilnic urc- cobor pe aceleasi scari...
Sunt eu...

Se-aud încet doar zâmbete ilare...
Din mine...
Se-mprastie noroiul ars de soare...
Prin mine...

Ma socot un strop din marele-univers...
Si eu...
Caut existentei sa dau vreun sens...
Tot eu...

Mi s-a dat sa port a vietii povara...
Si mie...
Mi se-arunca-n cale spini arsi de-o vara...
Tot mie...

De-as fi...

De-as fi asa cum tu ma stii
Nu ar mai trebui sa ma ascund de tine
Si-as fi un strop din roua diminetii
Iar eu hrani-ti-voi rosele- argintii...

Am incercat sa fiu asa cum toti ma stiu
Dar ma loveam mereu de indignare dura
Si pururi ma feream de crustele amare
Plângeam ... oftam ... sorbeam din amintire...

In ultim ceas tipam cu mult amar in glas
Tresar si-acum când mi-amintesc de tot
Traiesc orfan de mine si pier cu orice pas...
Revin mereu la prima amintire...

De-as fi asa cum tu ai vrea sa fiu
Prea mult noroc si prea multa lumina ... as avea...
Sunt asa cum sunt... pustiu...
Si- mi amintesc si-acum de ...tine.

Am incercat sa-nnod al vietii fir...
Si m-am lovit de cei ce ma iubeau.
Si-am inceput un nou joc...
Cu mine... cu tine... cu viata si cu soarta...

Asa e omul...

Omul, nepretuita poezie a naturii...
Omul, marete versuri dintr-o oda...
Faptura vie, a crearii marturie...
Asa e omul, cules dintr-o balada...

Preamareata fiinta ce scapa dintre lumi,
Cerseste mila, fericire si deseori durere.
Paseste-n ceata deasa si intra in furtuni...
Asa e omul, cutreiera prin ere...

Cu fata acra de-atatea incercari,
Cu tamplele albite de atatea apusuri,
Nimic nu-l mai uimeste, se scalda in visari...
Asa e omul, din viata ia franturi...

Ajuns la varsta crunta in singuratate,
Scrie jurnalul rece pe foi de timp calite,
Culege amintiri din vremuri perimate...
Asa e omul, traieste si deseori se minte...

Cand norii negri i se pun in cale,
Iar soarele devine de imprumutat,
Se roaga pentru... binecuvantare...
Asa e omul, pagan cu gand curat...

Si totusi, iubesc omul, poezie mandra...
Cand versuri mii din sine iau fiinta...
Cand sufletul si trupul rime tandre canta...
Asa e omul, cufar de grea dorinta ...

Antagonici

Se deschide-n noapte a lumii veche poarta
Toti aburii se pierd din vesnic felinar
Si mana i se-nfrupta dintr-o rosa moarta
Ore se-opresc de teama pe foi de calendar…

Se sfarma sub calcaie de dor acel pamant
Nici flori nu mai au viata de-atata dor
Pasarile tac… nici ele nu mai au cant
Vor totul sau nimic, se pierd de-atata dor…

Si din cenusa moarta pe care vantul poarta
Cad stropi de licurici dintr-o lumina fada…
Sub mii de voci ce tipa cu-aceeasi voce moarta
Si ingeri impietriti din goluri stau sa cada…

Stau roua, bruma grea si norii peste vale
E totul in ruina si pasi se pierd pe urma
Petale din rosa fada covor ii stau in cale
Si voci tardive, reci … dispar … in umbra…

26 aprilie 2010

Curg anii...

Îţi şuieră prin plete...
Te-apasă în vene...
Îţi scaldă obrazul cu lacrimi amare,
Îţi scutură durerea ce saltă-o amintire...
Vine spre tine...

Ţi-aduce-n minte clipa de ieri...
Şi vinzi şi cumperi bucurii... dureri...
Părul alb te-nchide într-o colivie,
Te macină gândul că ieri nu va să vie...
Te dor anii grei ce-ţi şuieră în minte.

Te dor visele şi gânduri...
Te gândeşti la nemurire...
Te loveşte iar în minte,
Sorb din tine sânge cald
Vin spre tine...

Uiţi din toate numai bine...
Suferi mult... plângi... râuri pline...
Rămâi singură în uşa casei.
Copilaşii plec, dar... lasă-i...
Rămâi cu tine... anii trec...

Orice zâmbet cald îşi lasă clar amprenta...
Fire albe se cer a fi văzute...
Te-ntrebi ce zi va fi la anul
Când toţi veţi fi în jurul mesei
Şi amintiri veţi depăna.

Sub grea povară-a bătrâneţii
Să uiţi de timp şi de real !
Viaţa-i plină de tristeţi...
Tu să nu uiţi că azi trăieşti.
Şi de va fi drumul spinos
Tu să nu uiţi să fii tot om...
Şi toate să ţi le trăieşti...
Să speri, tu, om... nu fii anost...

Către Cer...

Când în viaţă-mi pare greu
Din Cer zâmbeşte Dumnezeu.
Drumul este-atunci uşor,
El are cheia tuturor.

Doamne, Doamne, eu Te rog
Tu să nu mă uiţi deloc,
Să mă aperi de minciună,
Să duc în timp o viaţă bună.

Lumea-i pentru Tine-o carte.
O întorci pe orice parte.
Deţii divina-mpărăţie
Omului vinzi doar bucurie.

Doamne, eu cât Te iubesc !
Sunt creştin şi mă mândresc...
Mă închin cu Sfânta Cruce,
Gândul spre Cer mă conduce.

Mă rog Ţie zi şi noapte...
Tu-mi asculţi şi glas şi şoapte...
Tu eşti veşnic lângă mine
Să mă-ndrepţi să fac doar bine.

Către Cer...

Când în viaţă-mi pare greu
Din Cer zâmbeşte Dumnezeu.
Drumul este-atunci uşor,
El are cheia tuturor.

Doamne, Doamne, eu Te rog
Tu să nu mă uiţi deloc,
Să mă aperi de minciună,
Să duc în timp o viaţă bună.

Lumea-i pentru Tine-o carte.
O întorci pe orice parte.
Deţii divina-mpărăţie
Omului vinzi doar bucurie.

Doamne, eu cât Te iubesc !
Sunt creştin şi mă mândresc...
Mă închin cu Sfânta Cruce,
Gândul spre Cer mă conduce.

Mă rog Ţie zi şi noapte...
Tu-mi asculţi şi glas şi şoapte...
Tu eşti veşnic lângă mine
Să mă-ndrepţi să fac doar bine.

Gândacul cel ocupat

Un gândac frumos şi mare
Iese lunea la plimbare
Şi se plimbă singurel
Pe străzi ştiute doar de el.

Marţi vine şi-o gărgăriţă
Mititică şi pestriţă.
Pe gândac ea îl întreabă:
- Măi băiete, tu n-ai treabă?

- Miercuri merg în sat vecin,
Să iau miere şi pelin,
La copiii să iau mâncare,
Pentru iarnă zahăr, sare.

Şi mă-ntorc pe joi încolo
Şi vă dau veste şi vouă.
De va fi să vină gerul
S-aveţi plin hămbărelul.

Dar, de vineri dimineaţă
Gărgăriţa cea isteaţă
Merge iute în pridvor
Şi-ncepe munca cu spor.

Grâu, grăunţe şi fărâme
Începe cu spor s-adune.
Sâmbătă când se opreşte
Iute vântul se porneşte.

Duminică la căldură
Gărgăriţa stă singură...
Iată vine gândăcel,
Înalt, curat şi frumuşel.

- Ei, ţi-am zis eu gărgăriţă
Vine iarna, măi pestriţă !
De-i avea un loc în casă
Ţi-oi da hrană de pus pe masă.

De-oi primi şi-ai mei copiii
Ţi-oi da lemne şi făclii.
Gărgăriţa inimoasă
Îi primi pe toţi în casă.

Entitate diafană

Cândva, iubire-a fost tot ce mi-am dorit,
Iar Tu, Fecioară Sfântă din umbră m-ai păzit,
Mi-ai îndreptat uşor şi paşii, gând şi fiinţă
Şi-acum spre mântuire e unica dorinţă.

Fecioară, Mamă-a tuturor, pe tine te slăvesc.
Cu lacrimi limpezi, crude, alături te doresc !
Mă sprijini ne-ncetat cu-a ta fire blajină,
Tu eşti mama mea... făptură prea divină.

La orice pas îţi simt fiori... prezenţa...
Tot ce-ţi cer acum iertare... coerenţa...
Te rog, Preasfântă să fii cu îndurare
Căci eu, ca orice om, mă rog pentru iertare...

În ochii tăi, noi suntem nimicuri dificile...
Noi toţi suntem, din lut, fiinţe din idile...
Ne zbatem cu-ntuneric în cearcăne de-altar
Şi Cerul, în neştire, devine-un ideal...

Dulce de primăvară

Muguri cruzi bat cu ciocul în coajă...
Simt mirosul cald de cozonac...
Pe garduri a înviat vechea mlajă...
Greieri cântă gătiţi în negru frac.

E primăvară... dulceaţa florilor mă-mbie...
Lalele se nasc fraged din umedul pământ...
Privesc la norii grei ce-şi caută culcuş
Mă-mbie glasul tandru al zorilor cu-n cânt...

Simt mirosul dulce al zânei primăvară...
Adie vântul cald peste pământul umed.
Păsări călătoare caută gazdă bună,
Plutesc în stoluri limpezi sub ceru-nseninat.

Poeziile mele... din timp

Daca tot n-o sa am bani never ever sa-mi scot o carte si mai ales nici nu sunt poezii de o calitate... buna astfel incat sa se regaseasca asternute pe hartie... m-am gandit sa le postez aici. Unele sunt vechi de mai bine de 8 ani , asa ca fiti ingaduitori ;))